Un copil a fost bătut crunt de mama sa cu paleta de covoare. Băiatul și sora lui obișnuiesc să cerșească, uneori trimiși chiar de mama lor. Nu mai dați bani copiilor cerșetori pentru că astfel încurajați exploatarea prin muncă a acestora ! Un băiat de 12 ani, din Focșani, a fost bătut în așa hal de mama lui încît pe spate și brațe i-au rămas amprentele suprapuse ale obiectului cu care a fost lovit : paleta de bătut covoare. Speriat că dacă va povesti cuiva ce a pățit mama lui îl va lua încă o dată la „omor”, Cristi nu a destăinuit nimănui nimic din cele întîmplate. Dar, în timpul unui control medical de rutină efectuat la Centrul Educațional de Zi pentru Copiii Exploatați prin Muncă, al cărui beneficiar este, rănile îngrozitoare cu care a rămas în urma corecției părintești nu au putut fi trecute cu vederea. Pentru fapta sa, mama a fost amendată, este supravegheată permanent și cercetată pentru rele tratamente aplicate minorului. Totodată, specialiștii Centrului Educațional au lansat o campanie de informare a părinților beneficiarilor centrului, dar nu numai, cu privire la prevederile actelor normative în vigoare referitoare atît la drepturile copiilor, cît și la obligațiile și responsabilitățile părinților precum și sancțiunile pe care aceștia le vor suporta în caz că își abuzează sau neglijează copiii. „Eu te-am făcut, eu te omor”, este dictonul după care se mai conduc încă mult prea mulți părinți… Despre violența pe care o manifestă asupra copiilor, despre metodele îngrozitoare folosite pentru disciplinarea acestora și felul aberant în care consideră ei că au dreptul să facă educație auzim din păcate zilnic la știri, citim prin ziare, vedem cu ochiul liber, în viața cotidiană… Totuși, una e să auzi sau să citești și cu totul alta să vezi un trupușor de copil brăzdat de lovituri date cu bestialitate. Cu totul alta este să-i vezi ochii înspăimîntați, durerea din ei, să-i simți tremurul chinuit al sufletului și să-i asculți în același timp rugămințile fierbinți de a nu spune nimănui nimic despre cele întîmplate… Deși pare greu de crezut, așa a făcut și Cristi. Cînd personalul Centrului Educațio-nal i-a descoperit îngrozitorul secret, copilul a început să plîngă și, cu lacrimile înnodate în barbă, nu înceta să implore să nu-i spunem nimic mamei. Mai mult, bietul copil se considera el însuși vinovat și se ruga de toată lumea să nu i se dea mamei nici un fel de pedeapsă pentru că „are salariul mic, de abia poate să ne dea nouă de mîncare, de unde să mai plătească și amendă…”. Dar cum ar putea cineva să se facă pur și simpu că nu vede așa ceva ?! Povestea unui copil din stradă De mai bine de un an, Cristi frecventează zilnic Centrul educațional pentru Copiii Expoatați prin Muncă din Focșani. El a fost selectat să devină beneficiar al acestui Centru datorită faptului că obișnuiește să-și petreacă timpul cerșind în zona intersecției de la Big. Evident, nici el, nici sora lui care cerșește în față la „Romarta” și „Zanfir” și nici ceilalți copii care practică această „meserie”, nu s-au născut cerșetori ! Mai întîi au fost obligați de părinți care-și rotunjeau astfel veniturile. Ba chiar au deprins această nenoro-cită „artă” direct de la aceștia, atunci cînd mergeau la cerșit în… familie ! Cu timpul însă, lui Cristi, ca și celorlalți colegi ai lui, a început să-i placă faptul că reușește să cîștige singur bani cu care să-și potolească foamea sau să-și satisfacă pur și simplu mici plăceri. Iar inevitabilul s-a produs. Încet, dar sigur, a învățat toate „șmenurile” străzii. Rușinea de a fi văzut de colegii de școală cu mîna întinsă prin intersecții s-a transformat în bravură. Åži a deprins toate acele comportamente neortodoxe, dar utile pentru a supraviețui printre dezmoșteniții sorții… Dacă mama lui ar fi fost capabilă să gîndească măcar un pic la toate acestea, poate că și-ar fi îndreptat furia asupra ei. Poate că ar fi trebuit să se lovească ea însăși cu paleta de bătut covoare pentru că, de fapt, comportamentul actual al fiului său i se datorează în cea mai mare măsură… Femeia nu recunoaște în ruptul capului că Cristi și sora lui mai mică cerșesc. Iar cînd a fost pusă față în față cu fotografiile în care se vedeau clar pe trupul băiatului urmele lăsate de lovituri, a spus, firesc și fără urmă de regret că da, ea l-a bătut pentru că n-a venit acasă. „La opt seara mi-a zis mama să merg acasă. M-am dus să văd dacă n-o găsesc pe sora mea la Zanfir și am întîrziat. Cînd am văzut cît e ceasul mi-a fost frică să mai merg acasă și am rămas în parc. M-am întîlnit cu alți copii și ne-am dus la Mara să facem niște bani să luăm de mîncare, n-am reușit că era acolo un vagabond care cerșea și ne-a fugărit. Ne-a luat și duba poliției că dispăruseră două căști dar pînă la urmă au fost găsite într-o ladă cu nisip, le pusese acolo vagabondul ăla, nu noi, și ne-au dat drumul. Am plecat la Extrem, acolo mi-a dat 10 mii un om care mă cunoștea. Spre dimineață m-am întors în parcul din centru și seara m-a găsit o vecină și m-a dus acasă la ea, m-a păcălit că mama lucrează de noapte. După aia a venit mama și m-a luat de acolo, m-a dus acasă, m-a pus să mă dezbrac să fac baie și cînd m-am dezbrăcat m-a prins și m-a luat la bătaie cu paleta de covoare. Am încercat să mă acopăr cu o plapumă dar n-am reușit, am țipat tare și noroc că m-a auzit unchiul meu care a venit și m-a scos din mîinile ei că altfel nu știu ce făceam. A doua zi dimineață mama m-a luat cu ea pe sector să o ajut, i-am cărat tomberonul”, a povestit Cristi. Deși rănile îl dureau cumplit, a încercat să ascundă cît mai bine acest lucru. Trist, cu ghiozdanul în spate, a venit totuși la Centrul Educațional. Pentru el, acest centru a devenit singurul loc în care se simte totuși valorizat. De un an de cînd îl frecventează și-a rărit obiceiul cerșitului. Åži-a descoperit talentul pentru desen și a început să creadă că lumea poate fi și altfel decît cea în care a crescut. Că bătaia cu care a fost obișnuit acasă nu e o metodă care să-l ambiționeze în bine. Åži că, dincolo de urîtul din viața lui, există legi și oameni care să-i apere copilăria… Anul trecut, de Moș Nicolae, Cristi și sora lui și-au pus ghetele în geam. Dimineață, cu sufletul plin de emoție, cei doi frați s-au apropiat de ele convinși că bunul Moș nu i-a uitat. Din ghetele fetiței răsărea o păpușă. Iar din cele ale băiatului, un băț. Un băț cu care a fost din nou bătut… Nu dați bani copiilor cerșetori ! Atîta timp cît nu vor fi programe speciale de educație a părinților, atîta timp cît copiii nu-și cunosc drepturile și atîta timp cît societatea rămîne indife-rentă față de abuzurile petrecute asupra celor mici, fenomenul copiilor străzii, al exploatării lor prin muncă nu va putea fi stopat. Degeaba există centre în care aceștia văd că viața poate fi și altfel. Degeaba există specialiști care le dezvoltă aptitudinile și do-rința de a duce o viață normală, dacă acești copii se întorc acasă, la părinți pe care nu-i interesează deloc eforturile lor, dorința lor de a fi apreciați și ajutați să-și regăsească drumul inocenței. E drept că Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului are prevederi stricte și clare cu privire la aceste lucruri. Că interzice cu desăvîrșire pedepsele fizice, utilizarea copiilor în obținerea de foloase materiale, etc. și că aceste fapte se pedepsesc cu amenzi și chiar cu închisoare. Impresionant este faptul că de multe ori, copiii victime realizează mai bine decît părinții că aceste pedepse se răsfrîng tot asupra lor, în viața cotidiană… Ar fi minunat dacă oamenii ce formează societatea în care trăim ar realiza că bănuțul lăsat în palma unui copil nu îl ajută deloc. Acest obicei nenorocit prin care trecătorii cred că primesc o bilă albă de la Cel de Sus nu face altceva decît să încurajeze cerșetoria. Dacă chiar nu vă puteți abține să milostiviți un copil-cerșetor, dați-i mai bine ceva de mîncare. În nici un caz nu-i dați bani ! Pentru că astfel nu faceți decît să încurajați părinții să-i trimită iar și iar, în stradă.
