Medicii de familie și-au impus tarifele pentru serviciile nedecontate de Casa de Asigurări. Eliberarea adeverințelor medicale, măsurarea glicemiei, tensiunii arteriale, pansatul, tratamentul injectabil, referatele medicale sau consultațiile la solicitare costă între 2-50 lei. Vrîncenii care sînt nevoiți, dintr-un motiv sau altul, să calce pragul medicilor de familie, trebuie să scoată din buzunare sume cuprinse între 10-50 lei. Cu alte cuvinte, nu e de ajuns că tot neamul românesc cotizează cu 6,5% din leafă la fondul asigurărilor de sănătate, nu e de ajuns că asistența medicală de care beneficiem e o bătaie de joc și că sîntem nevoiți să ne omorîm nervii la cozile din fața cabinetelor medicilor! Acum, mai trebuie să-i și plătim cu bani cash! Fie că vrem doar o adeverință pentru angajare sau șomaj, certificat prenupțial sau tratamente injectabile, fie că avem nevoie de simpla măsurare a tensiunii arteriale sau a unei glicemii ori de un referat medical pentru încadrarea într-un grad de handicap, musai trebuie să plătim. Dacă nu, n-avem decît să ne întindem ca rîmele în fața cabinetelor sau să facem tot posibilul să inspirăm milă nesfîrșită măriei sale, medicul, ca să nu ne mai ia bani contra serviciilor de care avem nevoie. Cititorii trebuie să știe că nici un stat european nu-și umilește cetățenii în felul acesta. Este adevărat. Inspiratul Minister al Sănătății din noua Românie europeană a decretat: bolnavul sau omul sănătos are liber la doar două consultații gratis la medicul de familie. A treia oară, dacă vrea consultație, n-are decît să plătească. Iar această blestemată a treia solicitare pentru care se trece pragul medicului de familie – evident, de nevoie, nu de voie, că doar nu vrea nimeni să se îmbolnăvească atît de des – înseamnă și plata pe loc a 20 lei. În cazul în care dă boala peste noi în week-end sau sărbători legale, trebuie să plătim vizita medicului de familie cu 50 lei. Aceeași sumă o vom achita doctorului de casă și dacă ne vine rău noaptea. Conform Legii 95/2006 privind măreața reformă în domeniul sănătății, ro-mânul mai beneficiază, printre altele, de gratuitate și în planificarea familială, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuziei și, cităm, „serviciile medicale acordate persoanei bolnave (atenție-n.r.) pînă la diagnosticarea afecțiunii” ! Tot gratis este prescrierea tratamentului necesar vindecării. Dacă e vorba de tratament injectabil și acesta e prescris de medicul de familie, e făcut moca. Dacă tratamentul e însă dat de vreun medic specialist și bolnavul vine la cel de familie ca să i-l facă, va plăti 3,5 lei pentru o injecție intramusculară și 5 lei pentru una intravenoasă. Evident, cei mai nenorociți sînt tot pensionarii care, după ce că n-au bani de medicamente, de plata întreținerii și de mîncare, sînt și cei mai bolnavi. În cazul în care pensionarii trebuie să-și ostoiască oasele prin vreo stațiune de tratament, adeverința me-dicală cu recomandarea din partea medicului de familie, ce le este necesară la Casa de Pensii pentru eli-berarea biletului, costă 20 lei. Adică, de exemplu în cazul pensionarilor agricultori, aproape jumătate din prețul biletului în sine (subvenționat de stat). Asigurații care au ghi-nionul să cadă și să se rănească sau să aibă diverse alte accidente care să necesite tratamentul plăgii și pansatul, de asemenea trebuie să plătească, de această dată 10 lei. Ce să mai zicem de oamenii sănătoși care apelează la medicul de familie pentru simplul motiv că vor să se angajeze sau să participe la un concurs (admitere la facultate de ex.). Adeverința medicală ce le este necesară o vor primi doar cu banul jos: 15 lei. Într-o situație de-a dreptul dramatică sînt cardiacii și diabeticii care, se știe, pot face crize oricînd. Unde să se ducă dacă nu la medicul de familie ? Numai că aici, pentru o simplă măsurare a tensiunii sau a glicemiei trebuie să plătească doi, respectiv șapte lei. Åži exemplele pot continua… Reforma în sănătate, o abureală ! Ieri, o mulțime de oameni veniți să-și caute de sănătate prin policlinici rămîneau cu ochii înfipți în listele cu prețuri nemiloase afișate pe ușile cabinetelor. „Pentru ce mai plătim noi asigurări de sănătate dacă oricum trebuie să plătim cînd venim la doctor ?”, a spus un bolnav. „După ce că stăm cîte două ore la rînd, trebuie să mai scoatem și bani cînd ajungem în fața doctorului ! Vai de capul unui pensionar care de abia are bani de pîine !”, a completat alt cetățean din mulțime. Oricine dorește să constate această realitate, precum și reacția oamenilor în fața birurilor suplimentare impuse de medicii de familie, n-are decît să se plimbe prin policlinicile focșănene. Umilitoarea realitate sare în ochi – evident în ochii acelora care vor să și vadă, și nu într-ai directorului Casei Județene de Asigurări de Sănătate, care a rămas uimit cînd reporterii noștri l-au întrebat despre aceste aspecte. „Trebuie să mă lăsați să mă documentez pentru a vă putea da un răspuns competent. Åži să văd dacă aceste lucruri sînt adevărate”, atît a avut de spus Mihai Copaci, directorul CAS Vrancea. Anticipăm rezultatul „cercetării amănunțite” pe care o va face domnul director pentru elucidarea acestei situații și îi putem comunica următoarele : toate acestea se petrec datorită minunatei Legi 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, care stabilește într-un mod cu totul aburitor pachetul de bază la care are acces gratuit asiguratul. Pentru omul obișnuit însă, care nu are cunoștințe juridice și limbaj de specialitate, care toată viața lui a fost de exemplu zidar, croitor, inginer petrolist, agricultor, etc., prevederile articolelor legii respective rămîn mai departe un mister de nedezlegat, chit că persoanele care încearcă să le pătrundă și-ar bate capul cu ele pînă le-ar învăța pe de rost ! Spre conformitate, exemplificăm : „asiguratul beneficiază de pachetul de bază… și alte servicii me-dicale (atenție !) conform competenței medicului de familie” ; „serviciile care nu sînt decontate din fond (Casei de Asigurări – n.r.), contravaloarea acestora fiind decontată de asigurat… sînt : serviciile me-dicale solicitate de asigurat” ! Asta printre alte ca-tegorii de servicii, evident. Åži atunci, ce să înțeleagă bietul om ? Că dacă se îmbolnăvește și solicită consult, trebuie să plătească ? Dar n-a plătit destul prin contribuția la fondul asigurărilor de sănătate ? Åži dacă se îmbolnăvește mai mult de două ori într-o lună, consultul la medicul de familie trebuie să fie încă o pedeapsă pentru viața lui și așa amărîtă ?! Cine n-are bani, să zacă ! În concluzie, să te fe-rească sfîntu’ să fii bolnav în România! Tratamentele gratuite pentru copii sînt în mare parte, doar un vis frumos ce devine coșmar cînd farmaciile termină plafonul alocat medicamentelor gratuite și compensate. În situație similară se află pensionarii, bolnavii cronici și orice asigurat din sistemul pu-blic de asigurări. Prin spitale, jalea e și mai mare. Dacă ai nevoie de medicamente, de feșe, spirt sau alte asemenea, ți le cumperi. Dacă nu vrei să fii bîntuit de gîndaci, bagi picioarele patului de spital în recipiente cu apă ! Åži toată lupta pentru supraviețuire a bolnavului român începe de acolo unde se duce prima dată : la medicul de familie. Numai că și acolo, după cum am relatat mai sus, se plătește. În asemenea condiții, ori o iei razna, ori zaci resemnat pe patul de acasă, așteptînd ca boala să-ți treacă. Asta dacă vrea Dumnezeu, că-n grija statului putem muri liniștiți !
