Puțini sunt analiștii care să nu fi pus 2005 sub semnul războiului dintre Palate, sintagmă jurnalistică menită a da culoare unei realități altfel de rutină: conflictul dintre președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu. Asemenea tuturor faptelor vieții, acest conflict n-a fost static. A avut o evoluție în timp. A urcat și a coborît, după legități misterioase. A evidențiat momente paradoxale. Cînd toată lumea credea că a ajuns în faza de care pe care, liderii Alianței fiind gata să coboare în adăposturi, pentru a nu deveni victime colaterale, războiul se încheia brusc, iar relația dintre cei doi căpăta notele de dulcegărie factice ale unei proaspete căsnicii din dragoste. La o adică, dacă avem cumva timp de pierdut și cerneală de consumat, putem chiar stabili și o anume periodizare. Cîteva luni după alegerile din decembrie 2005, relația dintre președinte și premier a stat sub semnul normalității. După criza jurnaliștilor răpiți în Irak sau, mai precis, după succesul înregistrat de Traian Băsescu, premierul a fost ținta unor atacuri publice lansate dinspre Cotroceni. Un timp, premierul n-a răspuns acestor atacuri. Asta i-a adus porecla de Moliceanu și o zdravănă prăbușire în sondaje. După eșecul tentativei lui Theodor Stolojan de a crea o breșă în PNL, Călin Popescu Tăriceanu a trecut la atac. A urmat o perioadă intensă de lovituri reciproce. Finele lui 2005 i-a găsit pe cei doi într-o împăcare aparentă. 2006 a debutat însă sub semnul unei reluări a ostilităților. De data asta însă războiul dintre Palate are un aspect aparte, care, de altfel, îi înșală pe mulți comentatori. E un război indirect, dus la distanță. Traian Băsescu merge pe Valea Oltului și nu se lasă pînă nu rezolvă afacerea stîncii care blochează circulația. S-a văzut în această mișcare o tentativă de a-i lua locul lui Călin Popescu Tăriceanu, astfel de probleme fiind de competența exclusivă a Executivului. O greșeală de apreciere. Prin prezența sa aproape obsesivă pe Valea Oltului, a vrut să sublinieze greșeala enormă comisă de premier: a lăsat nerezolvată o problemă a țării atît de gravă încît a fost nevoie ca însuși șeful statului să lase baltă chestiunile care țineau de postul său și să meargă pe Valea Oltului șase zile la rînd. Nici premierul nu s-a lăsat mai prejos. A meșterit la iuțeală o sindrofie la nivel național pe tema corupției. Temă asumată pînă acum de Traian Băsescu. Palatele se lovesc indirect. Deocamdată. Experiența lui 2005 ne dovedește că războiul rece poate deveni în orice clipă război fierbinte.
