– Numai ce a depus jurămîntul de subprefect independent, pe o Biblie împrumutată, că Mircea Dragoș a și dat în misticism. După Manole Merchea care se credea Dumnezeu, acum ne-am procopsit cu un subprefect care confundă treburile publice cu viața monahală. Doar așa putem explica declarația lui Mircea Dragoș, dată unui ziar central după investitură: „(…) M-am gîndit în primul rînd la Cel de Sus și la puterea Lui. Am nevoie de în munca mea de El Atotputernicul, de familia mea, de prieteni, de vrîncenii mei”. Nu vrem să fim răutăcioși, dar parcă ne-am fi simțit mai bine dacă, în loc să ceară ajutorul lui Dumnezeu, Mircea Dragoș ar fi pus mîna pe o carte de administrație publică sau pe un cod de legi ca să afle în ce constă treaba unui subprefect. Tare ne temem că apucînd cărările Domnului, își va transforma biroul în chilie de rugăciune, iar în locul funcționarilor care să descîlcească treburile administrație va aduce un sobor de preoți care să-i cînte „Veșnica pomenire”. Iar în locul jandarmului de la intrarea în Prefectură parcă și vedem un călugăr spătos în rasă neagră agitînd o cădelniță cu tămîie, ca să alunge duhurile rele.
