Potrivit presei portocalii, cîteva ONG-uri s-au reunit de urgență pentru a pune la cale o plîngere împotriva procurorilor care au dat Neînceperea Urmăririi Penale în celebrul Dosar al Stenogramelor. Dosarul a devenit temei de acuzație publică împotriva procurorilor de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Justiție și Casație. Acestora li s-a adus acuza că au tărăgănat rezolvarea Dosarului, pentru că ar fi fost PSD-iști mascați. Dosarul Stenogramelor, căruia Secția de urmărire penală ți criminalistică i-a amînat cît a putut rezolvarea, a fost deschis în urma unui denunț iscălit de un număr de ONG-uri. Denunțul nu invoca nici o altă dovadă decît articolele din presa portocalie în timpul campaniei electorale. Ce putea să facă un procuror? Minima pregătire profesională îi spunea că la o zi de la acest denunț trebuie să decidă Neînceperea Urmăririi Penale. Stenogramele fuseseră o lovitură electorală a Alianței. O lovitură strașnică. Una e însă campania electorală, cînd se pot pune la cale diversiuni răsunătoare, și alta e ancheta penală, care se bazează doar pe probe. Procurorii știau însă că, în acest caz, probele nu se vor ivi niciodată. Åži chiar dacă s-ar fi ivit, chiar dacă liderii PSD ar fi recunoscut că au spus pînă la virgulă cele ce li se atribuia în textele din presă, asta nu însemna că sunt fapte de corupție. Un cetățean, fie el și om politic, poate spune că va face și va drege chiar și în direct la TV. Asta nu înseamnă c-a făcut. În același timp, denunțul era iscălit de ONG-urile care se implicaseră în campania electorală de partea Alianței și a lui Traian Băsescu. ONG- uri despre se putea spune că erau (cum și sunt) favorite ale Puterii. Mai mult, două dintre ele, APADOR- CH și Centrul de resurse juridice aveau drept șefi pe Monica Macovei (ministrul Justiției) și pe Renate Weber (consilieră prezidențială pe probleme juridice). A da imediat NUP era pentru procurori riscul să-i supere pe tovarășii secretari generali ai ONG-urilor și, mai ales, pe Tovarășele Macovei și Weber. De la Elena Ceaușescu știm însă că nu-i bine s-o superi pe o Tovarășă. Pe un Tovarăș, care e bărbat, mai treacă meargă. Pe o Tovarășă, adică pe o șefă nu-i bine. Că procurorii intuiseră exact situația, o dovedește ce li se întîmplă acum procurorilor DNA care au îndrăznit să dea NUP în cazul stenogramelor. Tovarășii secretari generali ai cîtorva ONG-uri s-au burzuluit rău de tot. Åži vor să înainteze o plîngere împotriva procurorilor. Asta după ce pînă și șeful Romnet, agenția de presă a liberalului Cristian Boureanu, a declarat la Parchet că n-are nici o probă. În afara unei frînturi de conversație de pe un reportofon! Puși să aleagă între minima onestitate profesională și postul pe care-l ocupau, procurorii Secției au ales un vicleșug tipic funcționarului român: au tras cît au putut de timp. Recent, Daniel Morar, șeful PNA, a declarat că acest Dosar s-ar putea redeschide. Dovadă clară a slugărniciei față de Puterea actuală, din care face parte și ONG_urile respective. La DNA lucrează însă tot procurori. Confruntați cu dilema confraților lor, cei de la Anticorupție vot alege și ei soluția tragerii de timp. Pînă la alegerile viitoare, mai mult sau mai puțin anticipate.
