Un băiețel de doar doi anișori, din Focșani, încearcă să învețe să privească lumea doar cu un ochișor. Celălalt – o proteză din sticlă – îi ajunge mereu în palmă, pentru că micuțul nu suportă mîncărimea provocată de acesta și-l tot scoate. Deși a trecut deja peste doi anișori, Claudiu Pîrjol stă mai mereu în pat, vegheat de bunica sa. Nu-și poate ține bine echilibrul, amețește și în plus, suferă în permanență de frig și de foame. Mama l-a părăsit cînd avea doar patru luni iar tatăl lui, Tudorel, se chinuie să adune un ban muncind cu ziua. În fiecare lună, Claudiu ar trebui să meargă la Institutul Oncologic București, atît pentru control cît și pentru a-și schimba proteza însă tatăl lui reușește cu greu să strîngă bani și pentru contravaloarea drumului. Cine dorește să-l ajute pe acest băiețel cu haine, alimente sau chiar bani, se poate adresa redacției noastre. Într-o cameră sărăcăcioasă dintr-o casă cu chirie din urbea noastră, trist și bolnăvior, suferă un băiețel prea mic și prea necăjit… Încă nu știe că alți copii de vîrsta lui sînt înconjurați de jucării, că deseori sînt răsfățați de cei din jur cu dulciuri și că joaca, la anii lui, este cea mai importantă îndeletnicire. Cît e ziua de lungă, micuțul Claudiu stă în pat și privește, cu un singur ochișor, razele de lumină ce se preling, zgîrcite, prin fereastra fumurie. Pentru acest băiețel, norocul nu a fost principalul lucru dăruit de ursitoare. S-a născut la șapte luni iar puțin după ce a venit pe lume, mama lui l-a părăsit. A rămas în grija bunicii și a tatălui său, mult prea săraci să poată face față grelei încercări ce a urmat. „Băiatului i s-a descoperit o tumoră oculară. Vă dați seama cît ne-am speriat și cît ne-am chinuit apoi ca să-l salvăm. Nu s-a putut altfel decît prin operație. În mai anul acesta, i s-a scos ochișorul stîng la Institutul Oncologic din București. Åži i s-a pus o proteză, a fost gratuită și tot gratuit i-o și schimbă, dar de-abia avem ce mînca, de undesă mai scoatem bani și pentru drum”, explică Verginia, bunica lui Claudiu. Așa bolnavă cum este, femeia n-a avut inima să-l lase pe nepoțel singur și îl veghează ori de cîte ori tatăl lui este plecat. Camera, așa întunecată și sărăcăcioasă cum este, constituie totuși un adăpost pentru micuț. Frigul ce și-a făcut simțită prezența încrețește deja pielea micuțului. Ai lui nu au bani de lemne. Nu știu niciodată dacă crengile adunate de pe unde apucă vor fi suficiente pentru încă și încă o zi. Iar banii necesari hranei zilnice sînt încă o grijă, permanentă. Disperat, tatăl lui Claudiu a început să bată pe la toate ușile, pentru a-i face micuțului dosar de încadrare într-un grad de handicap. Omul speră că dacă acesta va fi încadrat în gradul I, el sau bunica micuțului vor putea deveni asistent personal, iar banii cuveniți ca leafă le va mai ușura oarecum traiul. „Ne descurcăm foarte greu. Chiria trebuie plătită, apa și curentul la fel. Copilului îi trebuiesc medicamente, trebuie hrănit, ținut în condiții bune… În plus, în fiecare lună trebuie dus la control medical, trebuie să i se schimbe proteza și pur și simplu nu avem bani pentru drum. Poate ne ajută cineva, cumva, să ieșim din necaz”, spune Verginia. Un copil necăjit Cu cîteva zile în urmă, suferința lui Claudiu s-a amplificat, fără voie. Din pricina faptului că merge mai mult împleticit sau poate tocmai pentru că nu vede cu unul din ochi, micuțul s-a opărit pe picioruțe. Una din labele picioarelor are încă o coajă groasă, rămasă de pe urma întîmplării iar pe cealaltă se pot vedea petele mari, roșii, specifice. Cît a suferit, sărmanul, numai el știe. Ai lui l-au oblojit cum au știut șiut și cu ce au putut, adică cu leacuri băbești. Iar de atîtea pastile cîte a luat, înaintea și în urma operației suferite, a început să facă alergie la medicamente. E doar un copilaș necăjit, atît de trist, atît de plăpînd, încît îți ine să-l iei în brațe, să-l mîngîi și să-l ferești de toate necazurile lumii. Este un băiețel fără nici o vină, care are nevoie de ajutor. Iar dacă vreunul dintre cititorii noștri dorește să o facă, se poate adresa redacției noastre.
