Președintele Traian Băsescu a participat la ceremonia de deschidere a noului an de învățămînt la Colegiul Economic „A.D. Xenopol” din Capitală. Nimic ieșit din comun. Printre poverile asumate la schimb cu privilegiile, prin funcția de stîlp al Puterii, se numără și obligativitatea de a fi prezent la tot soiul de sindrofii. Anul trecut povara asta a fost încercată de Ion Iliescu. Anul acesta a încercat-o Traian Băsescu. Categorisit cu alintul Fost șef al statului, Ion Iliescu și-a putut permite o raită la Bruxelles în locul unei deplasări la o unitate de învățămînt autohtonă. La ceremonia de la Colegiu, Traian Băsescu a ținut un discurs. Nici asta nu-i ceva nou. Cînd ești șef undeva e musai să-i blagoslovești pe cei din jur cu o mai mică sau o mai mare cuvîntare. În discurs, domnul președinte a contrazis-o pe doamna directoare care, de modă veche fiind, le-a urat elevilor să ajungă toți premianți. Åžeful statului a zis că nu trebuie să-ți propui așa ceva, deoarece el n-a fost premiant și, iată, a ajuns ditamai președintele României, ia masa cu George W. Bush și stă într-un căsoi cît toate zilele. Aici nu mai e vorba de ceva obișnuit. Aici e vorba de ceva ieșit din comun. Aceasta deoarece Traian Băsescu nu poate fi un exemplu de urmat pentru elevii de azi. Domnia sa a ajuns președinte tocmai pentru că n-a fost premiant și, mai ales, tocmai pentru că se vede, de la o poștă, că n-a fost. În anul de grație 2004, românii au simțit nevoia să aleagă drept președinte un cetățean cu un comportament de poznașul clasei. O alegere decisiv influențată de ceea ce am putea numi coborîrea nivelului de cultură al populației la nivelul Vacanței Mari. Uriașul succes înregistrat de Traian Băsescu grație năstrușniciilor sale va crea, în chip automat, o modă printre politicieni. Åži fiind vorba de o modă se vor ivi și vor înflori zeci, sute de Traian Băsescu la indigo. Românii se vor plictisi de atîția Traian Băsescu. Åži vor prefera un altfel de politician: politicianul premiant. Astfel că peste cîțiva ani, cînd elevii de azi vor intra în viață, s-ar putea ca toți cei care l-au ascultat și cu chiulit de la ore să regrete amarnic.
