Recenta întîlnire dintre Călin Popescu Tăriceanu și liderii filialelor din întreaga țară nu pare a fi rezolvat criza din PNL. Sunt semne că șefi de la centru și din teritoriu se înverșunează în decizia de a-l aduce pe Theodor Stolojan în fruntea partidului. Pentru aceasta, ei vor convocarea unei reuniuni cu funcționarul de la Cotroceni, urmată, evident, de un Congres extraordinar al liberalilor. Chiar dacă nu se recunoaște public, sciziunea din PNL e un fapt evident. Partidul s-a împărțit în două tabere: pro Tăriceanu și pro Stolojan. Poziția taberei pro Tăriceanu e limpede. Renunțarea – cel puțin pe termen scurt – la anticipate, concentrarea pe actul de guvernare. Deși n-o recunosc fățiș, adepții premierului cred că Alianța DA își poate realiza programul de guvernare prin unele compromisuri, punctuale, cu PSD. Îi îndreptățesc să susțină asta o serie de succese ale politicii pragmatice, în acord cu votul dat, în noiembrie 2004, echilibrului dintre Putere și Opoziție: trecerea prin Parlament a Consiliilor de administrație ale SRTVr și SRR, încheierea crizei politice iscate din anunțarea demisiei lui Călin Popescu Tăriceanu. Poziția taberei pro Stolojan e mai puțin clară. La ceața în care se află această tabără contribuie și faptul că reprezentanții săi de la București n-au adus pînă acum argumente serioase pentru a ne convinge că rămînerea lui Călin Popescu Tăriceanu în fruntea PNL și a guvernului ar fi dezastruoasă pentru partid și pentru țară. Printre adversarii actualului premier se află și lideri liberali care îl vor pe Stolojan nu dintr-o rațiune politică rece, ci din motive sentimentale, cum ar fi, de exemplu, sprijinul dat de Traian Băsescu unui politician dovedit pînă acum o simplă marionetă în mîinile unui președinte pe cît de autoritar, pe atît de priceput în manipularea oamenilor slabi de înger. Lipsa de reacție a bărbatului Stolojan la teatrul ieftin cu plînsul lui Băsescu ne dovedește că fostul președinte al liberalilor a rămas, ca și pe vremea lui Iliescu, un personaj ușor de dominat de către personalități mai puternice. Un alt motiv sentimental l-ar constitui frustrarea unor liberali de ultimă oră, promovați de Stolojan la șefii, trecuți pe linie moartă de către Tăriceanu în favoarea liberalilor de tradiție. Nu în ultimul rînd, gruparea pro Stolojan e confuză în motivații și pentru că ea se află sub puternica influență a lui Traian Băsescu și a komisarilor din presă, suspect de mult promovați de televiziunea șefului SRI, Radu Timofte, convertit peste noapte de la PSD-ism la Băsescianism. Absența unor argumente convingătoare pentru răsturnarea lui Călin Popescu Tăriceanu dăunează nu atît grupării pro Stolojan, definită printr-o politică a încrîncenării talibane în sine, cît mai ales PNL. Partidul Brătienilor lasă impresia unei formațiuni în permanentă și inutilă neliniște într-o perioadă cînd Coaliția de guvernare, dar mai ales țara, au nevoie de stabilitate politică. Voit sau nu, cei care luptă pentru răsturnarea lui Tăriceanu fac jocurile forțelor interesate în scoaterea PNL de pe scena noastră politică. Ale lui Traian Băsescu și ale PD în primul rînd.
