Cotidianul „Libertatea” a dezvăluit, după o investigație minuțioasă, că Traian Băsescu s-a dedat la o adevărată acrobație imobiliară pentru a cumpăra o locuință de lux cu o sumă de garsonieră. Scandalul „Casele lui Băsescu” a luat o asemenea amploare încît președintele s-a văzut obligat în cele din urmă să ceară anularea contractului de vînzare – cumpărare. Cîntăreții prezidențiali se vor grăbi să înalțe noi serenade sub ferestrele Cotrocenilor, invocînd din nou, ca și în campanie, dreptul președintelui de a fi om. O teză firzînd absurdul, deoarece un politician e votat să ajungă în postul de înaltă responsabilitate din fruntea statului tocmai pentru că i se presupune renunțarea la slăbiciunile omului de rînd. Jurnaliștii independenți ar putea vorbi de o nouă lovitură dată de imprevizibilul Traian Băsescu. Lucrurile nu stau însă atît de simplu. Desigur, cerînd anularea contractului, Traian Băsescu micșorează drastic rezervele campaniei de presă. Cînd i se va cere să răspundă, președintele va putea evita momentul declarînd că afacerea s-a încheiat. Totuși, paguba de capital electoral e destul de mare, ba chiar uriașă. Ea nu se va vedea imediat, dată fiind inerția electorală. Mai tîrziu însă, cînd simpatia populară se va reduce din cauza uriașelor dificultăți economice, scandalul va cîntări greu. Aceasta deoarece, eficientă pe termen scurt, prin blocarea campaniei de presă, decizia de la Cotroceni e primejdioasă pe termen lung. Prin ea, Traian Băsescu recunoaște că a comis o scamatorie imobiliară. Or, în tot acest scandal, fondul problemei nu-l constituie renunțarea la locuință, ci dacă e sau nu adevărat că actualul președinte s-a dedat la o asemenea jonglerie. Recunoscînd indirect că s-a dedat, Traian Băsescu își administrează singur o lovitură de imagine. Din următoarele motive: a) Decizia vine la capătul unor zile întregi de șovăieli și bîlbîieli. Ne-am fi așteptat ca renunțarea la locuință să se facă imediat după apariția dezvăluirilor. Însoțită, evident, de o asumare publică a greșelii. Ar fi fost în stilul tranșant, energic, al candidatului Traian Băsescu. De astă dată nu numai că momentul a întîrziat nepermis de mult, dar mai ales n-a beneficiat de o intervenție directă a celui incriminat. b)Scamatoriile imobiliare sunt printre lucrurile cele mai antipazitate de către români. Mai întîi pentru că locuința rămîne problema numărul unu a numeroși cetățeni. Apoi, pentru că procurarea unei locuințe pe căi mai puțin ortodoxe a devenit un clișeu de comportament al politicianului postdecembrist. Deși îi place să se considere un altfel de politician, Traian Băsescu s-a dovedit a nu ieși din rînd. c) Campania electorală a lui Traian Băsescu s-a concentrat aproape exclusiv pe o imagine de proză proletcultistă. Candidatul Alianței era eroul pozitiv, neprihănitul, întruchiparea idealului de cinste și dreptate. Adversarii erau eroii negativi, chiaburii, dușmanii de clasă, cei care purtau povara tuturor păcatelor. Afacerea cu locuința a dovedit că această imagine a fost o păcăleală. Åži cum, după opinia noastră, nu va fi prima dezvăluire șocantă privind afacerile lui Traian Băsescu, prin nimic deosebite de cele acuzate de el la adversari, pierderile electorale vor fi destul de mari. În orice caz mult mai mari decît dacă, înainte de a ajunge la Cotroceni, Traian Băsescu ar fi recunoscut că s-a lins și el pe degete de mierea afacerilor.
