Cine se interesează cît de cît de persoana mea publică va fi rămas surprins că marți seara n-am apărut pe nici un post de televiziune pentru a mă pronunța asupra momentului senzațional al zilei: cererea lui Traian Băsescu, în numele Alianței D.A., de anulare a alegerilor parlamentare și prezidențiale. N-am absentat, pentru că n-am fost solicitat. Dimpotrivă, multe posturi de radio și televiziune m-au sunat pentru a mă ruga să-mi spun punctul de vedere. Am refuzat toate solicitările. Åži dintr-un motiv simplu. N-aveam toate datele pentru a mă pronunța corect. Nu știam, de exemplu, dacă nu cumva acuzațiile aduse de Traian Băsescu nu erau fondate. Era greu să-mi imaginez că liderul opoziției din România, posibilul președinte al țării, și-ar putea permite o asemenea intervenție publică fără a deține date zdrobitoare. Văzusem și eu declarația dramatică a lui Traian Băsescu și mă șocase tonul tăios, sigur, dar mai ales amploarea cererii sale: cea de anulare a alegerilor. Citisem și eu, din alte ziare decît cele românești, despre dedesubturile crizei din Ucraina. Åžtiam astfel că liderul Opoziție de la Kiev acționase conform unui scenariu bine pus la punct. Scenariu din care făceau parte instituții ale statului ucrainean, puteri străine, servicii secrete străine și o parte a serviciilor secrete autohtone. Mă gîndeam: dacă Traian Băsescu a ieșit nu pentru a anunța că a depus o contestație la BEC, ci pentru a anunța opinia publică internă și internațională că Alianța reclamă anularea scrutinului pe motiv că s-a produs o fraudă majoră e imposibil să nu fi pus la cale un scenariu politic minuțios, în care un punct cheie îl joacă acceptul primit din partea marilor puteri. E drept, faptul că OSCE, Ambasada Americii la București, Uniunea Europeană, Consiliul Europei nu declaraseră existența unei fraude majore, ci doar neregularități, îmi spunea că Traian Băsescu nu se baza pe un sprijin internațional, decisiv în cazul unor astfel de mișcări radicale. Să nu uităm că-n afacerea ucraineană, SUA, Uniunea Europeană, OSCE au declarat că alegerile au fost fraudate chiar în seara zilei de desfășurare a votului. Istoria mă învățase însă că totul e posibil. Astfel că de îndată ce am luat cunoștință de intervenția lui Traian Băsescu, am început să mă întreb : cine sunt în spate, americanii sau rușii, europenii care caută un motiv ca să nu ne dea OK-ul pe 17 decembrie? Reținerea mea de a mă pronunța se întemeia și pe credința că liderul Alianței D.A. a descoperit frauda invocată grație unor complicități din interiorul BEC și al Institutului Național de Statistică. Mă așteptam ca, spre seară, membri ai BEC sau funcționari ai Institutului Național de Statistică să iasă pe televiziuni pentru a-l confirma pe Traian Băsescu. E drept, candidatul Alianței mai folosise, la confruntarea de la Pro Tv, un document dezmințit după aceea de către presupusul autor. Nu credeam însă că o cerere de o asemenea gravitate precum anularea alegerilor nu a fost precedată de consultarea celor invocați pentru a preîntîmpina eventuala dezmințire. BEC și Institulul Național de Statistică l-au contrazis deja pe Traian Băsescu. Eu, totuși, nu cred că posbilul viitor președinte al României a acționat la întîmplare. De aceea, continui să nu mă pronunț încă asupra momentului de marți, 30 noiembrie. Mai aștept!
