La numai 14 ani, o copilã din satul Varnița, comuna Rãcoasa, este gravidã în șapte luni. Mirela G. a ascuns sarcina atît de mama ei cît și restul lumii, astfel încît în momentul cînd a fost descoperitã, era deja prea tîrziu. Culmea este cã nici profesorii de la școala din sat și nici mãcar Aurica Cobzaru, mama puștoaicei, nu au observat transformãrile petrecute cu trupul acesteia. Astfel, vrea-nu vrea, peste vreo douã luni Mirela va deveni mamã, înainte de a avea mãcar buletin! Despre sarcina de fatã mare a Mirelei se vorbește-n tot satul. La magazin, în fața porților, printre ulucele gardurilor, șușotit sau în gura mare, cumetrele nu prididesc sã-și dea cu pãrerea despre rușinea cu care s-a procopsit copila. Puștimea cãtunului s-a prins degrabã cã Mirela a fãcut ceva nepermis, iar colegii ei de școalã, primii care au dat de veste despre sarcina acesteia, gãsesc în pãțania fetei doar un prilej de bãșcãlie. De rușine, Mirela nici nu s-a mai dus la școalã, deși locuiește chiar vizavi de unitatea de învãțãmînt. Iar dacã iese totuși din curte, își poartã sarcina pe marginea șoselei, pãșind cu privirea plecatã spre locul de destinație. Pare cã încearcã sã-și ascundã proeminența burții sub brațele mai mereu încrucișate peste ea, și sub adãpostul iluzoriu al umerilor adunați. „Am avut un prieten din Panciu, pe Ionuț B., care are acum 18 ani. L-am cunoscut aici, la discotecã. Am vorbit vreo lunã și ceva, pînã s-a întîmplat. I-am spus cã sînt gravidã, dar nu vrea sã recunoascã copilul”, a spus, speriatã, Mirela. Fata a povestit reporterilor noștri cã Ionuț este al doilea prieten pe care l-a avut, dar singurul pe care l-a iubit și cu care a avut relații sexuale. N-a crezut cã este atît de simplu sã faci copii și, la urma urmei, zice cã nimeni nu i-a explicat vreodatã ce repercursiuni poate avea sexul neprotejat. Mama ei însã, susține cu totul altceva. „Eu i-am explicat, cînd i-a venit ciclul, sã se fereascã. Dar l-a întîlnit pe bãiatul ãla, el s-a legat de ea pe la discoteca de aici și s-a întîmplat. La cîți ani are, are minte de copil… Ce era sã mai fac? Eu am aflat de-abia dupã sãrbãtorile de iarnã, cînd avea deja peste patru luni, nu se mai putea face nimic. Cã dac-aș fi știut o ajutam, mã duceam la doamna doctor, mã rugam de dînsa sã facem cumva cã Mirela este de abia în clasa a VII-a, mãcar opt clase sã fi fãcut. Acum nu mai am ce sã fac”, spune Aurica. Femeia pare mult mai hotãrîtã decît Mirela ca viitorul ei nepot sã fie dat pe mîna statului. Copila însãși crede cã nu are altã alternativã. Este speriatã de viața care simte cum se dezvoltã în ea, este îngrozitã de momentul nașterii și mai ales, este convinsã cã nu are cum sã-și pãstreze copilul în sãrãcia cruntã în care toatã familia ei își tîrîie zilele. „N-am ce sã fac. Îl dau la stat. Eu n-am nici o situație. Ionuț are, dar nu-l recunoaște. Așa cã n-am ce sã fac”, șoptește Mirela, cu ochii grei de lacrimi. Patru într-un singur pat Casa în care locuiește viitoarea mãmicã este atît de șuie și de gãunoasã încît pare cã se va prãbuși la prima adiere. ªandramaua a devenit adãpostul Auricãi și a trei dintre copiii ei prin mila unei sãtence, dupã ce aceștia au fost pãrãsiți de tatã. Membrii familiei respective nu s-au strãduit în nici un fel sã-și amenajeze condiții omenești de trai, așa cã, pe mãsurã ce a trecut timpul, maghernița s-a mãcinat din ce în ce mai mult. Una dintre cele douã camere a rãmas doar cu doi pereți prin care se vede împletitura de rabiț cu ochiul liber, așa cã este folositã ca ghenã de gunoi. Iar celalatã, în care locuiesc toate cele patru suflete, plus cãțeaua cu puii și uneori chiar și gãinile vecinilor, se înclinã periculos sub acoperișul peste mãsurã de zdrențuit. Odaia, nu mai mare de doi metri pãtrați, este mobilatã doar cu un pat peste care sînt aruncate grãmezi de hodrobele și o sobã de lut. În patul cu pricina dorm claie peste grãmadã atît Mirela, cît și mama sa, Aurica, Adriana, sora de 16 ani și Costinel, fratele de 18 ani. „Unde sã mai creștem și copilul? Unde sã-l culcãm, cînd noi dormim toți într-un singur pat? Eu mi-am crescut copiii cã am avut unde, dar Mirela are? ªi ce sã-i dãm de mîncare, cã nu avem nici un ban. Singurul venit era alocația Mirelei, dar acum, dacã nu se mai duce la școalã, nu-i mai dã”, explicã Aurica. Femeia povestește cã și-a fãcut dosarul pentru ajutor social, dar i-a fost refuzat, așa cã nu i-a mai rãmas decît sã lucreze cu ziua, împreunã cu copiii ei, ca sã aibã ceva de mîncare. ªi, cînd nu mai gãsește de muncã prin zonã, pleacã la fermele de la Matca. „Lucrãm acolo și cînd se terminã sezonul aducem și porumb, cã sã-l cumpãrãm este greu și iarna-i lungã”, spune Aurica. Pe palma de pãmînt de lîngã casã femeia nu s-a obosit sã punã mai mult decît o brazdã de ceapã, mãrginitã de frunze anemice de salatã. În rest, ograda este plinã de buruieni ce par cã se întrec cu oamenii locului în a face umbrã pãmîntului degeaba… „Poate sã vinã la școalã” Contactatã de reporterii noștri, diriginta Mirelei a declarat cã dacã ar vrea cu adevãrat, fata ar putea termina clasa a VII-a. Mai mult, ea a spus cã nimeni nu i-a sistat alocația, doar cã nu a mai venit sã-i fie semnat carnetul de cec. „Mirela este un pic plinuțã și nu am observat cã este însãrcinatã. Am aflat de la copii, care mi-au spus la o orã de dirigenție. Atunci am sesizat dispensarul. Ea nu a mai venit la școalã de rușine, am încercat sã vorbim cu mama ei, dar am vãzut cã nu se poate discuta. Este pãcat ca Mirela sã piardã anul. Noi am fi dispuși s-o ajutãm, poate sã-și dea tezele acasã sau poate sã vinã sã le dea la școalã, dupã terminarea orelor de curs. Altfel nu-i putem încheia situația școlarã”, a declarat diriginta Mirelei. Totodatã, medicul comunei, Sanda Mihãilã, a spus cã a luat-o în evidențã pe tînãra gravidã și o va urmãri așa încît sarcina sã fie dusã la capãt cu bine. Ceea ce nu se poate trece însã cu vederea este lipsa de responsabilitate a Auricãi, care n-a reușit sã-și educe copila așa încît sã nu se ajungã la situația datã. Cã n-a catadicsit sã-i observe prietenii, sã-i limiteze accesul la distracții de oameni mari, cum ar fi discoteca și sã-i îndrepte pașii spre îndeletniciri mai potrivite unei fetițe de 14 ani. Incredibilã rãmîne și ușurința cu care trateazã situația Mirela, dar mai ales mama sa, Aurica. Nici prin cap nu le-a trecut cã poate, înainte de a se descotorosi de viitorul omuleț, ar trebui sã încerce sã gãseascã și alte soluții. Eventual sã cearã sprijinul Direcției Generale pentru Protecția Copilului Vrancea, în cadrul cãruia funcționeazã un centru maternal. Adicã un loc în care Mirela și viitorul sãu bebeluș ar putea beneficia de toate îngrijirile necesare pe o perioadã destul de lungã. Chiar dacã așa ceva pare deocamdatã o minune, poate cã va reuși astfel sã se atașeze de micuț, va învãța sã-l îngrijeascã și în cele din urmã… sã și-l creascã.
