DIELÉCTRIC, -Ä‚, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. â—Š Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.
Sursa: DEX ’98 (1998)
dieléctric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dieléctrici; f. sg. dieléctrică, pl. dieléctrice
Sursa: Ortografic (2002) |
