De mult timp nu mai e un mister faptul că în satul vrâncean Dălhăuți, noaptea de Înviere capătă în fiecare an, un farmec neobișnuit, o aură unică, o atmosferă ca de basm.
Dacă anul trecut, salcâmii ne-au uimit la Dălhăuți chiar în noaptea de Înviere, cu o bogăție de alb imaculat și parfum parcă fără măsură, în acest an o altă întâmplare ne-a lăsat fără glas. Un concert al privighetorilor, cu triluri de o frumusețe inegalabilă, a putut fi ascultat toată noaptea chiar pe valea vechiului pârâu ce împarte satul în două. Faptul că mai apoi, trilurile privighetorilor s-au alăturat glasurilor ce au anunțat, cu bucurie: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând”, nu a făcut decât să amplifice și mai mult atmosfera divină ce cuprinsese, în acel moment, tot acest loc minunat.
În plus, spațiul în care este amplasată biserica și pitorescul satului Dălhăuți, cu casele lui răsfirate pe dealuri, contribuie deopotrivă la transformarea unui moment unic, cum e Noaptea Învierii, într-un spectacol desăvârșit. Iar anul acesta, parcă mai mult ca oricând, toți cei prezenți pe platoul din fața Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Dălhăuți au simțit frumusețea acestui moment.
Impresionant e că printre cei prezenți s-au numărat mulți tineri, în mare parte elevi și studenți, veniți în această perioadă la bunici, sau, pur și simplu, veniți în vacanță. Ce-i drept, și vremea a ținut cu noi, bucurându-ne cu o noapte caldă, fără nici cea mai mică adiere de vânt care să strice liniștea brazilor maiestuoși din curtea bisericii, la rândul ei, superb împodobită cu zeci de jardiniere cu mușcate viu colorate.
E o emoție greu de explicat în cuvinte starea pe care o simți de fiecare dată când oamenii, tot mai mulți, încep să se adune în curtea bisericii, în această frumoasă noapte pe care Sfântul Ioan Gură de Aur a numit-o „temeiul păcii, pricina împăcării, încetarea războaielor şi călcarea morții”.
Potrivit tradiției, aproape de miezul nopții, în biserica împodobită cu ghirlande de crizanteme și orhidee albe, s-au stins toate luminile, moment în care preotul paroh Ioan-Florin Stănciulescu, avându-i alături pe părintele diacon Cosmin Oceanu și de preotul Nicolae Oceanu, au ieșit împreună din altar cu Sfânta Lumină. Și în acest an, Lumina de la Ierusalim a fost adusă și distribuită prin intermediul protopopiatelor, fiecărei parohii din cadrul centrelor eparhiale. Iar chemarea pascală mult așteptată a fost auzită din nou în noaptea de Înviere, la Dălhăuți: „Veniți de primiți lumină! Lumina Lui Hristos luminează tuturor!”
Și așa a fost, căci întunericul s-a transformat într-o mare de candele și lumânări aprinse, răspândind acea lumină cu profundă semnificație spirituală, simbol al biruinței vieții asupra morții, semn al prezenței lui Dumnezeu în lume. În acel moment, glasurile tuturor au răsunat ca unul, anunțând marea veste „Hristos a Înviat!” – mesaj al acestui unic eveniment, vechi de peste 2000 de ani, piatră de început a credinței creștine.
Ca de fiecare dată, Lumina Sfântă a ajuns imediat și la mormintele cimitirului din Dălhăuți, semn că mulți dintre cei prezenți au dus candele aprinse la toți cei dragi care acum își duc în taină veșnicia: părinți, bunici, străbuni.
Apoi, o parte dintre cei prezenți au rămas la slujbă, până spre dimineață, iar alții au pornit cu candelele aprinse spre casă, încercând să păstreze lumina nestinsă, ca un simbol al bucuriei Învierii, dus până acasă, în viața de zi cu zi. Și iarăși, la fel ca și în anii de dinainte, dealurile Dălhăuțiului s-au umplut de zeci și zeci de lumini mișcătoare, ce au trezit brusc la viață întunericul până atunci de nepătruns. Și iarăși, cântări divine s-au auzit de peste dealuri, iar triluri de neobosite privighetori, poposite la marea sărbătoare din sat, au acompaniat până spre dimineață mesajul „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le” – anunțul cel mai puternic, prin semnificații, rostit vreodată.
Conform tradiției creștine, timp de 40 de zile, începând de acum până la Înălțarea Domnului, ne vom saluta rostind „Hristos a înviat!” și vom răspunde salutului rostind „Adevărat a înviat!”.
Să nu rămânem indiferenți la înțelepciunea creștină care ne învață că nu e suficient doar să aducem Lumina Sfântă, fizic, în casă, ci și să o păstrăm mereu în inimă, printr-o viață trăită în credință și bunătate, sfat pe care îl aflăm și din cuvintele pline de frumusețe ale Sfântului numit, nu întâmplător, Ioan Gură de Aur: „Fiecare creștin trebuie să fie un purtător de lumină, să lumineze prin faptele sale bune.”
