O comunitate întreagă a condus-o ieri pe ultimul drum pe educatoarea Aglaia (Adina) Novac, femeia mereu zâmbitoare și bună la suflet cu toată lumea. Foștii colegi, cadre didactice, rude, prieteni sau simpli cetățeni care au aflat de moartea sa au venit să îi aprindă o lumânare la căpătâi în biserica satului, acolo unde a avut loc slujba de înmormântare. Lângă sicriul cu trupul neînsuflețit al doamnei educatoare au stat permanent rudele acesteia: soțul, profesorul de matematică Gheorghe Novac, care nu își putea opri lacrimirile de durere ce îi șiroiau obrajii, fiica acesteia, Cristina Nedelcu care plângea și strângea la inimă tabloul mamei sale din care le zâmbea celor prezenți, ginerele educatoarei și nepoții, fiul Dragoș care își plângea mama din tot sufletul. Alături, era mulțimea de oameni veniți să o mai vadă măcar odată pe doamna plină de bunătate și veselie care le-a educat copiii, care i-a respectat și i-a prețuit la fel ca pe familia sa.
Preotul paroh Nicolae Șontica, alături de preotul Mircea Vintilă, aveau și ei lacrimi în ochi de durere. „Doamna Adina și-a înscris numele în cartea vieții prin blândețea ei, prin cumințenia ei, prin bunătatea ei, prin înțelepciunea care au caracterizat-o și prin care multe suflete s-au liniștit. Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare ne spune Sfânta Scriptură și cărarea vieții adormitei Adina Novac așa a fost, de aceea sfeșnicul vieții ei nu se stinge. Și-a înscris numele său în cartea vieții celei fără de sfârșit ca soție devotată prin virtuțile sale, ea fiind cu adevărat o cunună pentru bărbatul său. A fost și o mamă exemplară lăsând celor doi copii, un fiu și o fiică, Dragoș și Cristina, o zestre care întrece în valoare orice altă zestre și anume pilda demnă de urmat a vieții sale plină de demnitate”, au fost vorbele părintelui Nicolae Șontica, parohul de la Biserica Sfântul Dumitru din Dumitrești.
Atunci când sicriul cu trupul neînsuflețit al educatoarei a fost scos din biserică pentru a fi condus în cimitir, toți cei prezenți au izbucnit în lacrimi. Odată sicriul coborât în groapă, pentru cei dragi din familie parcă a căzut cerul peste ei. Din acel moment, doamna cea plină de zâmbet, de armonie, de veselie și bunătate le va mai zâmbi doar din fotografie, golul lăsat în suflet nu îl va mai putea umple nimeni și nimic pe această lume. De acolo din cimitirul satului, educatoarea Aglaia (Adina) Novac, le va aminti celor care au cunoscut-o în această viață că a plecat pentru totdeauna să facă școală în ceruri și să le spună îngerilor că aici pe pământ și-a făcut datoria până în ultima secundă, că niciodată nu a încetat să iubească oamenii, copiii, să iubească bobocii care pentru prima dată în viața lor au venit la „Grădi” să se joace, să se bucure și să se împrietenească.
Rămas bun doamna noastră educatoare, gingașă, frumoasă, zâmbitoare și mereu respectuoasă cu toți oamenii din comună! Dumnezeu să vă aibă în pavăza Sa și să vă așeze sufletul în rând cu cei drepți!
