La împlinirea a 70 de ani de la absolvirea Liceului „Unirea” din Focșani, promoția 1953 a acestui important și cunoscut așezământ de știință și cultură și-a dat întâlnirea de rămas bun la cea de-a paisprezecea revedere. Și dacă în iunie 1953 promoția număra 85 de absolvenți, din ce se cunoaște, mai suntem doar vreo nouă colegi din care, la 31 august acest an, ne-am revăzut doar trei – Culiță Cezar, Mîndrescu Mircea și Stancic Traian. Mai precis, trioul care s-a ocupat de organizarea întâlnirilor acestei promoții.
Am revăzut orașul în care ne-am trăit adolescența care, deși a fost într-o perioadă grea (1946-1953), ne-a călit pentru a ne crea fiecare un viitor pe măsura dorințelor, potrivit pregătirii dobândite după absolvirea Liceului Unirea, actualul Colegiu Național. Ne-am întâlnit la Colegiul Național Unirea și, împreună cu domnul director Noană Cornel am vizitat clasele de curs, sala de festivități, sala de sport, birourile și cancelariile. Am admirat curățenia și aspectul plăcut al acestora. Am adresat felicitări și urări de bine personalului didactic și succes elevilor.
Am revizitat sediul Universității din Focșani unde, de asemenea, am fost plăcut impresionați de aspect și amabilitatea celor care ne-au permis vizita. În cele din urmă, am vizitat Catedrala „Sfânta Cuvioasa Parascheva”, care impresionează prin măreție și frumusețe, dar și pentru că este construită în apropierea locului fostei biserici „Doamnească”, dărîmată de regimul comunist deși ar fi fost posibilități de reconsolidare. Am încheiat întâlnirea de rămas bun la Pensiunea Leonardo, situată la poale de munte vrâncean, la marginea unei păduri cu o pajiște de vis, cu produse vrâncenești.
Noi, cei care am fost la reunire, adresăm focșănenilor și vrâncenilor uniriști sănătate și realizări!
Mircea Mîndrescu
