Cu toate că vremea de afară nu mai seamănă deloc cu iernile în care zăpada cădea din belșug din înaltul cerului, acoperind totul cu o mantie alb-catifelată, să nu uităm că ne aflăm într-una din cele mai frumoase perioade din an: sărbătorile de iarnă; sărbători care debutează cu Nașterea Domnului (25 decembrie) și se încheie cu Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului (7 ianuarie). Astăzi vom afla de la preotul Ioan Dragu, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae‟- Stoe Focșani, ce sărbători urmează după cele trei zile de Crăciun, dar și ce simbolizează fiecare în parte.
„Pe 1 ianuarie este sărbătoarea «Tăierii împrejur cea după trup a Domnului» care se suprapune cu sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei și cu sărbătoarea Anului Nou. Explicându-le pe rând, sărbătoarea Tăierii împrejur subliniază faptul că se împlinesc 8 zile de la Nașterea Domnului, atunci când, fiind tăiat împrejur, i s-a pus numele Iisus, care înseamnă Mântuitor.
Totodată, pe 1 ianuarie îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare pentru că într-o dată ca aceasta, pe 1 ianuarie 379, a trecut la cele veșnice după ce a păstorit în Cezareea Capadociei. Din anul 370 și până la sfârșitul existenței sale pământești, Sfântul Vasile a întemeiat mai multe așezăminte speciale creând, pe lângă biserica din Capadocia, și primele aziluri, primele spitale, primele case de oaspeți și primele orfelinate. El este și cel care a alcătuit primele reguli de viețuire în comun pentru monahi, cunoscute în tradiția bisericii drept «Regulile mari» și «Regulile mici», îndemnând astfel fiecare viețuitor din mănăstire să respecte regula de a munci și cea de a se ruga: «ora et labora», așa cum era exprimarea în limba latină‟, explică pr. Ioan Dragu.
Data de 1 ianuarie marchează și începutul unui nou an civil, fiind cunoscut faptul că anul bisericesc începe la data de 1 septembrie. În noaptea dintre ani, oamenii obișnuiesc să facă zgomot pentru a „alunga spiritele rele și ghinionul‟ din noul an, iar în zilele noastre, petardele și artificiile sunt soluțiile la care recurg oamenii pentru a face zarvă. Alte obiceiuri se mai referă la cheltuielile pe care nu este bine să le facem nici în ultima, dar nici în prima zi din an, la ținuta din noapte dintre ani care ar trebui să conțină cel puțin o piesă vestimentară nouă și la masa de Revelion de pe care n-ar trebui să lipsească peștele.
Desigur, toate aceste obiceiuri păgâne nu se regăsesc în tradiția bisericii. „Anul Nou este o sărbătoare care a fost încreștinată, fiind vorba, de fapt, de o sărbătoare mai veche, păgână. Luna ianuarie era închinată zeului păgân Ianus, cel care avea două fețe îndreptate în direcții opuse: una privea spre trecut și alta spre viitor, așa cum, de regulă, suntem invitați și așteptați toți ca la momente de cumpănă să privim și la ceea ce am reușit sau nu să împlinim în trecut, și la ceea ce ne propunem pentru viitor‟, adaugă pr. Ioan Dragu.
Botezul Domnului – sfințirea mare a apei
Data de 6 ianuarie marchează, conform calendarului creștin ortodox, Botezul Domnului, sărbătoare cunoscută și ca Boboteaza sau Dumnezeiasca Arătare. „Evenimentul Botezului se petrece peste 30 de ani. Nu întâmplător Hristos a fost botezat la această vârstă, pentru că prin botezul primit în apa Iordanului din partea Proorocului Ioan Botezătorul, Hristos era prezentat lumii ca fiind «Mielul Lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii». Este momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos devine persoană publică începându-și activitatea publică. Mântuitorul și-a început activitatea învățătorească la 30 de ani pentru că aceasta era vârsta majoratului la poporul evreu. Până la vârsta de 30 de ani, nimeni nu ar fi fost acceptat să învețe pe cineva. Prin Botez, ni se arată o altă tăiere împrejur, de această dată a inimii prin pocăință‟, explică pr. Ioan Dragu.
În ziua de Bobotează are loc sfințirea mare a apei, așa-numita Agheasmă Mare. „Agheasma Mare este o apă întreit-binecuvântată de preotul slujitor și care, primind harul Duhului Sfânt, rămâne nestricăcioasă. Creștinii primesc Agheasmă Mare și gustă din ea vreme de 8 zile (de pe 6 ianuarie, până pe 14 ianuarie); de asemenea, creștinii stropesc cu apă sfințită casele și gospodăriile și mai apoi o păstrează într-un loc curat în casă. A participa la slujba de sfințire a apei înseamnă a-ți aduce contribuția de rugăciune la actul sfințirii pentru că rugăciunea ortodoxă este o rugăciune în comun, nu este doar rugăciunea preotului slujitor, ci Harul Duhului Sfânt se pogoară și prin rugăciunea celor prezenți la invocarea Duhului Sfânt de către preotul slujitor‟, spune preotul. Cu această ocazie, credincioșii prezenți la slujbă cântă alături de preot: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul, în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție‟.
Sărbătorile de iarnă se încheie pe 7 ianuarie, atunci când este prăznuit Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, care mai este numit și „cel mai mare bărbat născut din femeie‟. Sfântul Ioan Botezătorul este „ultimul prooroc al Vechiului Testament‟ și cel care nu doar anunță venirea Celui „Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor‟, ci îl și botează pe Mântuitorul. „În zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit‟.
Așa cum spune și preotul Ioan Dragu, „toată viața creștinului este o bucurie a sărbătorii‟, sărbătoare care „se va prelungi în viața veșincă‟. „Le urăm tuturor ani mulți și binecuvântați spre sporire duhovnicească și spre mântuire. Să fim cu toții convinși de faptul că timpul este cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni-l face nouă, oamenilor, pentru că în timpul acestei vieți pământești putem câștiga viața veșnică. Timpul nu-i o simplă înșiruire de clipe, minute, ore, zile, săptămâni, ani, zeci de ani, ci timpul este, după cum frumos afirma părintele Dumitru Stăniloaie, «distanța dintre chemarea Lui Dumnezeu și răspunsul omului». Dacă înțelegem că în viața aceasta suntem așteptați să dăm răspuns acestei chemări, vom trăi existența vieții noastre într-o continuă sărbătoare‟, conchide pr. Ioan Dragu.
Echipa Monitorul de Vrancea vă urează un An Nou fericit!
