Astăzi, credincioșii își îndreaptă pașii către biserică pentru a participa la slujba de Bobotează și a duce acasă Agheasma Mare. Botezul Domnului sau Dumnezeiasca Arătare este un praznic împărătesc cu dată fixă, respectiv 6 ianuarie. Pentru a afla mai multe despre semnificația acestei mari sărbători, dar și pentru a descoperi o mică parte a istoriei Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva‟ din Păunești, am stat de vorbă cu preotul paroh Cristinel Popa și protopop al Protoieriei Panciu. Născut și crescut într-o familie cu frică și iubire față de Dumnezeu, în care smerenia, omenia și rugăciunea au ocupat întotdeauna un rol important, pr. Cristinel Popa spune că-și amintește cu drag de copilărie, pe care o consideră a fi „una dintre cele mai frumoase copilării care pot exista și pe care ni le putem închipui‟.
Poveștile românești scrise de Petre Ispirescu sau Ion Creangă, pe care copilul Cristinel Popa le citea, i-au făcut primii ani din viață mai frumoși, ajutându-l să se dezvolte armonios, devenind un adolescent responsabil. Pr. Cristinel Popa spune că biserica reprezintă, de fapt, „corabia Lui Hristos care ne salvează din lumea aceasta‟. Cele mai frumoase amintiri din timpul copilăriei nu sunt cele în care se juca pe ulițele satului, ci acelea în care mergea la biserică, bucuros de regăsirea cu Dumnezeu prin rugăciune. „Am crescut efectiv în această biserică în care slujesc astăzi, iar cele mai multe amintiri le am din jurul marilor praznice‟, spune, cu ochii strălucindu-i, preotul.
O istorie de secole
Cu toate că, după absolvirea clasei a VIII-a, pr. Cristinel Popa nu s-a îndreptat către Seminarul Teologic de la Buzău, ci a urmat cursurile Liceului Economic din Focșani, profil finanțe, apropierea și dragostea față de Biserică au rămas aceleași. Ba chiar au înflorit. „Am trăit aproape de biserică și nu-mi amintesc să fi fost post sau praznic în care să nu fi fost spovedit și împărtășit. Tatăl meu avea o dorință deosebită să mă vadă polițist. Pentru el, Poliția a fost și este o instituție foarte dragă. Bunul Dumnezeu a rânduit însă ca eu să ajung preot. Imediat după ce am absolvit liceul, am mers la Facultatea de Teologie din București. Acolo am descoperit o lume de care nici nu știam că există – învățământul teologic. Am avut șansa să întâlnesc părinți profesori extraordinari, care mi-au descoperit multe din adevărurile Lui Dumnezeu‟, povestește pr. Cristinel Popa.
La un an după căsătorie, în 1997, pr. Cristinel Popa a fost hirotonit pe seama Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva‟ din Păunești, biserică la care slujește și astăzi, după 25 de ani de activitate. Primii ani de preoție au fost, pe cât de frumoși, pe atât de grei, spune preotul. „Trebuie menționat faptul că biserica în care ne aflăm acum este relativ nouă, ea fiind construită pe locul unei biserici mai vechi care s-a dărâmat în urma cutremurului din 1940. În 1942, un preot de vrednică pomenire, pr. Enache Graur, a început rezidirea bisericii. Construcția a durat până în 1950. De la vechea biserică s-a păstrat catapeteasma, care este sculptată și pictată de pr. Gheorghe Baba, tatăl renumitului pictor Corneliu Baba. Pictura bisericii este realizată de pictorul Titel Benea, în 1952, în tehnica tempera grasă. În anii 1998-2000, a fost nevoie de restaurare, pentru că pictura era pierdută în proporție de 80%. Pictorul Tudorel Ciuhureanu și profesorul Dan Gogu sunt cei care s-au ocupat de pictura care a fost resfințită în 2001. Ultimele lucrări mai importante au fost făcute în 2018, când am refăcut pardoseala, am pus travertin. Tot din acel an, biserica are încălzire prin pardoseală. Am reînnoit obiectele de mobilier, strănile. Pentru mine nu există biserică mai frumoasă decât cea în care am crescut și în care am ajuns să slujesc‟, spune pr. Cristinel Popa.
Pr. Cristinel Popa spune că prima atestare documentare a comunei Păunești, din secolul al XV-lea, este strâns legată de Schitul Păunești, care a fost ridicat pe locul în care se află acum Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva‟. „De jur împrejurul schitului erau păduri. Satele din jur erau boierești, iar în timpul năvălirilor tătare sau otomane, oamenii se retrăgeau în pădure. În decursul timpului, au ridicat Schitul Păunești, o bisericuță de lemn care din păcate a ars, iar în locul ei a fost ridicată o biserică de piatră. Mai târziu, pr. Nicolae Mehedinți, fratele savantului Simion Mehedinți, a ridicat, în jurul anului 1890, o biserică din zid, cu cinci turle, foarte frumoasă și impunătoare. Aceea este cea care s-a dărâmat în 1940, în locul ei fiind construită actuala biserică‟, mai spune pr. Cristinel Popa.
„Prima slujbă de Bobotează a fost cu foarte mare emoție‟
Boboteaza se referă și la schimbarea omului vechi cu cel nou, pregătit să înceapă o nouă etapă a vieții, mai aproape de Dumnezeu și Cuvântul Lui. Pr. Cristinel Popa își amintește că „prima slujbă de Bobotează a fost cu foarte mare emoție‟, bucuria momentului fiind atât de mare, încât frigul îndurat în urmă cu 25 de ani a fost înmuiat de dragostea arzătoare pentru Dumnezeu. „Boboteaza este un nou început atât pentru om, cât și pentru întreaga natură. În primele secole creștine, Nașterea și Botezul erau serbate împreună. Așa cum primul om, Adam, a căzut în păcat și s-a întunecat, Noul Adam, Hristos, a venit în lume ca să ne lumineze‟, mai spune preotul. Anul acesta, slujba de Bobotează va respecta aceleași rânduieli, respectându-se regulile sanitare impuse de pandemia de COVID-19.
Când se întorc de la biserică, oamenii obișnuiesc să „boteze‟ casa și gospodăria cu Agheasma Mare. Aceasta este una dintre tradițiile care țin de viața bisericii. În popor se spune că începând cu Ajunul Bobotezei, și până la Odovanie, apele sunt sfințite, și este interzis spălatul hainelor. „Bunicii mei spălau până în Ajunul Bobotezei, pentru că spuneau și credeau cu tărie că apele se sfințesc de Bobotează și nu putem să le mai întinăm. Pentru că în noaptea de Bobotează, apele capătă aceaste energii necreate ale Harului Sfântului Duh, omul trebuie să-și facă o analiză și să realizeze că este parte a creației Lui Dumnezeu și să-L lase pe Hristos să-l lumineze. Fiecare dintre noi trebuie să ne înnoim, să lepădăm tot ceea ce este vechi, toată răutatea, astfel încât Noul Adam, Hristos, să sălășluiască în sufletele noastre‟, mai spune pr. Cristinel Popa.
Până pe 14 ianuarie, de Odovania praznicului Botezului Domnului, credincioșii pot folosi Agheasma Mare, pe care o iau dimineața, pe stomacul gol. Pr. Cristinel Popa spune că „Agheasma Mare rezistă câțiva ani, fiind foarte proaspătă. Am Agheasmă Mare făcută de mine în urmă cu 25 de ani, și este la fel. Dacă ne rămâne în casă, este bine să o păstrăm într-un loc curat și să o folosim în momentele indicate de preot. Agheasma Mare poate fi folosită pentru sfințirea obiectelor de cult, sfințirea bisericilor, binecuvântarea bisericilor de către ierarh alături de Sfântul și Marele Mir‟, explică pr. Cristinel Popa.
Iată că începutul noului an vine și cu șansa unui nou început bisericesc, în care omul poate renunța la vechea viață umbrită poate de păcat. „Omul dintotdeauna își dorește mai bine. Este o expresie a celor trei virtuți teologice: credință, nădejde și dragoste. Omul crede că poate fi mai bine, nădăjduiește să fie mai bine și, cu dragoste, îmbină primele două virtuți. Îmi doresc cu mare drag ca fiecare dintre noi să simțim praznicele așa cum se cuvine. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: «toată lumea serbează, prăznuiește, dar puțini știu semnificația sărbătorilor în sine». Să fim conștienți ce praznic avem, ce reprezintă Boboteaza, și să fim conștienți de prezența lui Dumnezeu în viața noastră‟, conchide pr. Cristinel Popa.
