Astăzi vom afla povestea agentului-șef principal de poliție Florin Manole, șeful Postului de Poliție Comunal Vârteșcoiu. În urmă cu aproximativ 30 de ani, Florin Manole a ales să-și urmeze cel mai arzător vis din copilărie, acela de a deveni polițist. Cu multă muncă, seriozitate și perseverență, Florin Manole a ajuns ca, în 2005, să fie numit șeful Postului de Poliției Comunal Vârteșcoiu, funcție pe care și-a dorit-o și pentru care o ocupă și în prezent. De drag stai de vorbă cu Florin Manole pentru că viața l-a învățat poate cel mai important lucru: să zâmbești indiferent de greutățile care-ți ies în cale.
„Meseria de polițist este una nobilă și frumoasă, însoțită de mult curaj, devotament și disciplină, pe care nu o faci singur, ci în echipă, iar noi suntem un colectiv unit. Consider că polițistul trebuie să fie acolo unde au loc ilegalități. Pentru mine, meseria de polițist este profesia vocațională prin care mă identific. Sunt un om în putere, pasionat de ceea ce face, care are multe de oferit, cu atât mai mult de împărtășit colegilor mai tineri. Încă sunt interesat, preocupat, responsabil, devotat și loial instituției Poliția Română‟, spune agentul-șef principal de poliție Florin Manole.
„Mama a crescut trei băieți care au ajuns bine”
Născut și crescut într-o familie de oameni simpli și respectuoși, Florin Manole spune că, deși în copilărie se temea de polițiști, uniforma lor l-a fascinat de mic copil. „Sunt născut și crescut în Cârligele. Școala generală am făcut-o la Cârligele, iar mai apoi, în perioada 1981-1985, am foat elev al Liceului nr. 1 din Focșani, actualul «Edmond Nicolau». Am fost în armată 1 an și jumătate, în perioada 1985-1987. După armată, m-am angajat la fosta fabrică Insta Electric ca dispecer. După un an și jumătate de muncă în acest domeniu, mi-am dat seama că nu era ceea ce-mi doream‟, povestește Florin Manole. Încă de mic copil, Florin Manole a fost obișnuit cu disciplina. „Am fost copii ascultători. Fiind trei băieți, mama era singura care avea grijă efectiv de noi, pentru că tata pleca dimineața la serviciu și se întorcea seara. Aveam sarcini bine trasate încă din cursul dimineții. Când se întorcea mama de la CAP, verifica ceea ce am făcut peste zi, inclusiv temele‟, își amintește agentul șef de poliție Florin Manole.
De curând, Florin Manole a pierdut doi dintre cei mai apropiați membrii ai familiei sale, mama și unul dintre frați. „Un lucru pe care niciodată nu m-am ferit să-l recunosc este că mama mea nu știa carte. Fiind cea mai mare din familie, mama nu a fost la școală pentru că a trebuit să-i crească pe ceilalți frați ai săi. Mama ei a fost singură pentru că bunicul murise în război. Culmea era că mama, când se întorcea de la CAP, lua cartea în mână și spunea: «Zi, ce ai învățat astăzi!», iar eu începeam să spun. La un moment dat mă încurcam, iar mama îmi spunea: «învață din nou!». Nu mi-am dat seama niciodată că, de fapt, ea nu știa carte. Am aflat lucrul acesta în urmă cu 10 ani, când am avut nevoie să merg cu dumneaei la o bancă, unde trebuia să scrie o frază. Mama mi-a spus că nu știe carte. A început să plângă. Mi-a fost milă de ea. I-am explicat doamnei notar că nu trebuie să fie surprinsă pentru că mama, deși nu știe carte, a crescut trei băieți care au ajuns bine‟, își amintește, vizibil emoțional Florin Manole.
Pentru agentul șef principal Florin Manole, copilăria are întotdeauna gustul orezului cu lapte pregătit de mama și mirosul portocalelor aduse de tată în ziua de Crăciun. „Nu am simțit lipsa a nimic în copilărie. Mi-erau dragi sărbătorile de iarnă când venea tata cu portocale și ciocolată dată de la serviciu, mi-era drag bradul pe care-l făcea mama, care, deși nu era îmbodobit cu tot felul de bunătăți, ca acum, avea un farmec aparte. Îmi plăceau dulcețurile și gemurile pe care le făcea mama. Țin minte că, împreună cu unul dintre frați, săream geamul din camera în care ținea mama dulceața, iar toamna, când mama voia să facă focul în sobă, găsea soba plină cu borcane goale. Mergeam pe câmp să mulg vaca pentru că beam laptele și ascundeam borcanul în grădiniță, iar când mama voia să mulgă vaca, vaca nu mai avea de unde să dea lapte‟, își amintește cu duioșie șeful de post.
‟Dacă luam nota 7, sau sub 7, nu mai aveam bilet de voie în acea săptămână‟
Deși mama sa nu a fost de acord, Florin Manole a ales să devină polițist. „Pe atunci, milițianul era privit ca o… sperietoare. Singurele dăți în care un milițian a călcat în curtea noastră, a fost o dată când m-a verificat pe mine, și o dată când l-au verificat pe fratele meu care, sportiv fiind, fusese plecat la un meci. Pe mine m-au verificat pentru Școala de poliție. Aceste verificări urmăreau: antecedentele părinților, modul cum erau priviți în societate, cum eram eu privit în societate, dacă aveam probleme contravenționale sau penale. Au mers cu verificările până la unchi și mătuși, frați și surori de-ai părinților mei‟, mai spune șeful de post.
La 21 de ani, proaspăt căsătorit, Florin Manole s-a prezentat la Școala Militară de Perfecţionare a Subofiţerilor de Miliţie Câmpina, acolo unde, timp de doi ani s-a pregătit pentru profesia care avea să-i completeze atât de frumos viața.
„Au fost foarte multe momente în care am vrut să renunț, într-o perioadă de 6 luni. În contractul avut cu școala era stipulat următorul lucru: în 6 luni puteai pleca oricând, fără să te coste nimic; după 6 luni, în momentul în care plecai, îți făcea calculul și trebuia să dai niște bani înapoi, pentru cursuri, cazare, masă, ținută, chiar și lenjeria personală o aveam de la ei, nu aveam voie să purtăm lenjerie civilă, nici măcar ciorapi, nimic! Șase luni am privit cum foști colegi de-ai mei plecau, nu mai rezistau. Adevărul este că școala militară a fost o a doua armată, dar mult mai drastică. Chiar și atunci când ieșeai prin unitate trebuia să mergi ori în pas de defilare, ori în pas alergător. Se învăța de luni până sâmbătă, duminca nu aveai decât patru ore bilete de voie‟, povestește Florin Manole. Pentru a-i stimula pe elevii școlii militare să învețe, responsabilii unității nu le dădeau bilet de voie celor care luau nota 7 sau sub 7. Vrânceanului nostru i s-a întâmplat o singură dată acest lucru, iar în acea duminică nu a primit nici vizita soției, și nici nu a fost lăsat să iasă în oraș.
„Ai venit și mi-ai adus pensia, mamaie?‟
La 23 de ani, Florin Manole a absolvit cursurile Școlii Militare cu gradul de sergent major, fiind repartizat la Postul de Poliție din Suraia. „Am fost prima generație de polițiști imediat după Revoluție. Am primit tot echipamentul de milițian, iar ca polițist nu aveam decât șapcă, cravată, cămașă și o pereche de pantaloni. Așa ne-au avansat pe noi. Am ieșit sergent major, și am fost repartizat la Suraia, unde timp de 6 ani am fost ajutor de șef de post. La Suraia a fost pionieratul meu‟. Noua uniformă de polițist, cu care România anului 1990 nu era obișnuită, i-a cam dat bătăi de cap proaspătului sergent major Florin Manole:
„Când am ajuns la Suraia, oamenii nu erau obișnuiți cu uniforma de polițist, unii dintre ei o văzuseră doar la televizor. De altfel, colegii pe care i-am găsit la postul de poliție de acolo erau îmbrăcați tot cu uniforma de milițian. Când m-am dus la poarta unei bătrâne a crezut că sunt poștașul, și mi-a spus: «Ai venit și mi-ai adus pensia, mamaie?». I-am explicat că, de fapt, sunt polițistul. Altă dată, când eram la rutieră, am făcut semnal unei mașini să oprească, dar șoferul nu a oprit. N-aveam condițiile ca acum să mergem după ei cu mașina, așa că i-am luat numărul de înmatriculare, am stabilit persoana și am chemat-o la secție. «Știți de ce n-am oprit?! Am crezut că ești un marinar, la ocazie, iar eu nu prea iau oameni la ocazie»‟.
După pionieratul la Suraia, Florin Manole a fost transferat la Chiojdeni, iar, din 1999 până în prezent activează la Postul de Poliție Comunal Vârteșcoiu. „Până în 2005 am fost ajutor de șef de post, după care, în 2005 am fost avansat ca șef de post. Diferențele nu sunt prea mari, de lucrat avem permanent. Însă, un șef de post trebuie să fie atent și la ceea ce fac ajutoarele sale, trebuie să-i coordoneze, să-i ajute, să intervină acolo unde ei nu știu. Întreaga responsabilitate cade pe umerii șefului de post care, permanent trebuie să știe tot. Eram pregătit pentru acest moment, mi-am dorit să fiu șef de post.
Când am venit la Vârteșcoiu, problemele cu care se confrunta comuna erau furturile din locuință, scandalurile și conflictele pe fondul consumului de băuturi alcoolice și infracțiunile silvice. Acționăm pe raza a șase sate din comună: Vârteșcoiu, Olteni, Beciu, Râmniceanca, Faraoanele și Pietroasa. În Vârteșcoiu și Faraoanele pot spune că sunt mai multe probleme din punct de vedere legal, dar am reușit să le mai diminuăm. Am 21 de ani de când sunt polițist la Vârteșcoiu, și pot spune că sunt cam aceleași persoane cu care avem probleme. Perioada de vârf, în care aproape că am redus la zero rata infracționalității a fost în 2009-2010, și asta pentru că în 2007-2008 am arestat niște grupuri infracționale, am trimis câteva persoane în judecată. În perioada menționată nu am mai avut case sparte, furturile din pădure fiind și ele din ce în ce mai puține‟, a mai precizat Florin Manole.
Crimă conjugală în prima zi de Paște
Deși munca de polițist este una destul de solicitantă, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, agentul șef de poliție principal Florin Manole spune că a reușit întotdeauna să se descurce în situațiile limită. „Îmi aduc aminte de un caz la Vârteșcoiu când soțul și-a omorât soția pentru că a prins-o cu amantul în casă. A lovit-o o singură dată cu cuțitul direct în inimă, iar femeia a murit pe loc. Se întâmpla prin 2001, în prima zi de Paști. Țin minte că eram la masă, iar în jurul orei 12:00-13:00 a venit bărbatul la noi și s-a predat. În ziua aceeam am ajuns la 1 noaptea acasă. Pe vremea când lucram la Suraia, am găsit o femeie decedată în casă de aproximativ o săptămână și ceva. Corpul era deja într-o stare avansată de putrefacție. Atunci a fost prima dată când mi s-a făcut rău.
Țin minte că prima dată a intrat un coleg de-al meu care avea ceva experință, dar a ieșit imediat. În interior se afla medicul legist care făcea constatarea medico-legal, și trebuia să descrie concluziile în prezența unui polițist, așa cum se face și acum. Mi-am pus o batistă la nas, iar medicul legist, încercând să facă o glumă, mi-a tras batista. Atunci am simțit că mi se face rău. Am ieșit afară, am fost dat cu oțet, după care am intrat din nou, pentru că mi-am spus că trebuie să fac lucrul acesta. Am reușit să stau până la capăt, tot cu batista la nas. Atunci mi s-a părut un moment greu, ulterior nu am mai avut probleme de genul. Am găsit oameni înecați de 2-3 zile, oameni căzuți, cu capetele sparte, copii decedați…‟ , povestește agentul Florin Manole.
De curând, cu sprijinul Prămăriei Vârteșcoiu, comuna are un nou post de poliție. „Noul sediu de poliție este un vis de-al meu de mai mult timp, care a fost realizat cu sprijinul Primăriei Vârteșcoiu (construcția clădirii) și al colegilor (privind dotarea cu mobilier și alte bunuri necesare), fiind îndeplinite toate condițiile optime desfășurării activităților polițienești, cu un spațiu util de 156,5 mp., centrală termică, apă curentă, canalizare, trei birouri, arhivă, oficiu, grup sanitar bărbați/femei, două holuri, sistem de alarmare și TV-CI‟, a mai prezicat șeful de post.
Un tată împlinit!
La cei 53 de ani, agentul-șef principal de poliție Florin Manole spune că este un tată fericit și un om împlinit din punct de vedere profesional. „Am două fete. Cea mai mare, Mădălina, căsătorită, este medic rezident în Germania. Și-a dorit de mică să ajungă medic și a ajuns. Este foarte perseverentă, și acum, când își dorește ceva, realizează. Mădălina urmează să aducă pe lume un copilaș, iar eu abia aștept să devin bunic. Cea mică, Elena, este anul II la Facultatea de Drept și vrea să ajungă magistrat. În privința învățăturii nu-mi fac probleme, dacă Dumnezeu o va ajuta, și dacă va avea noroc, va ajunge, pentru că o are drept exemplu pe sora ei cea mare. Am două fete foarte hotărâte. Mi-am dorit să mă urmeze în carieră, dar n-am insistat. Cine are fete, este un tată fericit. E altfel! Și mai ales acum, când cresc, simți și mai mult lucrul acesta. Datorită lor cred că încă mai sunt în Ministerul de Interne ‟, a conchis Florin Manole.
