Poporul creștin îl sărbătorește astăzi pe Sfântul Ioan Botezătorul. În cărțile sfinte, Ioan Botezătorul este cunoscut ca fiind cel care pregătește oamenii pentru întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, botezându-i pe fiecare în apele sfinte ale râului Iordan și propovăduind cuvântul Lui peste tot în lume. Povestea venirii pe lume a Sfântului Ioan Botezătorul și cea a vieții pe care acest pustinic a trăit-o în timpul sosirii Mântuitorului pe pământ le-am aflat de la preotul Dumitru Oscar Frunză, protoiereu al Protoieriei Focșani II și de la preotul Cristinel Muscalu, paroh în satul Bordeștii de Jos. Cei doi preoți vrânceni, vorbesc despre proorocul care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament cu evlavie, compasiune și dragoste, amintindu-și fiecare că datorită Sfântului Ioan, poporul creștin a cunoscut taina sfântă a botezului.
„Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei…”
Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului are loc a doua zi după Bobotează, la 7 ianuarie, acestă sărbătoare încheind ciclul manifestărilor religioase dedicate Nașterii lui Iisus Hristos și a celor de Anul Nou. Mai multe despre cine a fost și ce a făcut acest prooroc am aflat de la cei doi preoți vrânceni. „După regula potrivit căreia, a doua zi după marile praznice, se serbează pomenirea principalelor persoane care au luat parte la evenimentul respectiv, ziua de 7 ianuarie este numită în Calendarul Creștin Ortodox: Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Ioan este fiul preotului Zaharia, de la Templul din Ierusalim și al soției sale, Elisabeta, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat, dăruindu-le un fiu la bătrânețe. De la naștere a fost închinat Domnului și a dus o viață de mare sfințenie. După un timp de viețuire în pustie, în post și rugăciune, s-a întors la vremea cuvenită, printre oameni și a început a vesti acestora apropiata venire a Mântuitorului, botezându-i în râul Iordan și îndemnându-i la pocăință spre a fi vrednici de a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea a și fost numit Înaintemergătorul Domnului. Când Iisus a împlinit vârsta de 30 de ani, înainte de a-și începe activitatea publică, a venit la râul Iordan și a fost botezat de Sfântul Ioan, care a mărturisit înaintea tuturor dumnezeirea Mântuitorului. Pentru intransigența cu care a condamnat păcatele familiei regelui Irod Agrippa, Ioan a fost ucis de către acesta, la îndemnul soției sale. Ziua morții e însemnată în calendarul Creștin Ortodox la 29 august (Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul)”, a precizat preotul Dumitru Oscar Frunză, protoiereu al Protoieriei Focșani II.
Trimis de Dumnezeu pe pământ în vremuri de restriște, Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan, pustnicul care și-a trăit viața în post și rugăciune departe de trufia lumească. „Sfântul Ioan aparţine perioadei de timp dintre Vechiul şi Noul Testament. Acest «timp» în care a trăit şi a activat Botezătorul Domnului este unul de pregătire, timp pe care Iisus îl delimitează spunând: «toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan » (Matei 11, 13), iar Luca adaugă «de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea» (16, 16). Aceasta înseamnă că pentru a intra în timpul de după Ioan, trebuie să te faci părtaş predicii acestuia pocăindu-te şi apoi botezat fiind «cu Duh Sfânt şi cu foc» să sporeşti personal în toate zilele colaborând permanent cu harul luat «din plinătatea lui Hristos» (Ioan 1, 16). Un aspect foarte important în lucrarea de Înaintemergător a lui Ioan a fost şi acela că el a fost un trăitor al sentimentului de pocăinţă. Ceea ce propovăduia el însuşi trăia pe propria piele. Nu vorbea despre lucruri care îi erau străine ci despre ceea ce el însuşi experia. Descendent din familie preoţească după ambii părinţi (Luca 1,5 – 2,52), a dobândit vibraţie divină încă din pântecele mamei sale, atunci când Maica Domnului a mers la rudenia sa Elisabeta, iar focul dumnezeirii ce iradia din fiinţa Fecioarei Maria l-a făcut şi pe viitorul ascet să tresalte «de bucurie în pântecele» maicii sale (Luca 1, 44).
Încă de mic a trăit conform proorociei făcute la zămislire că: «nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare» (Luca 1, 15), adică avea să ia votul nazireatului înaintea lui Dumnezeu asemeni puternicului Samson care ştim că nu şi-a atins cu briciul capul sau barba sa (cf. Judecători 13, 5; 16, 17)‟, spune preotul paroh Cristinel Muscalu din satul Bordeștii de Jos.
Sfântul Ioan Botezătorul reprezintă un model de bună purtare pentru credincioșii de pretutindeni, iar înțelepciunea lui nu cunoaște limite. „Sfântul Marcu Evanghelistul este cel care prezintă cel mai viu înfăţişarea Pustnicului de pe marginea râului Iordan. El era «îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului» (Marcu 1, 6), această înfăţişare asemănându-se beduinilor (Cf. Mitropolit Tit Simedrea, Sfântul Ioan Botezătorul în lumina descoperirilor de la Qumran, în rev. “Studii Teologice”, anul 1958, nr. 3-4, p. 157) care îşi duceau veacul în pustie şi care mai pot fi întâlniţi şi în zilele noastre. Înfăţişarea sa exterioară, era identică cu a Sfântului Ilie după cum mărturisesc şi Scripturile vechi care zic că era «păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea» (4 Reg 1, 8) pe deasupra având o mantie (cf. 3 Regi 19, 19) pe care avea să o folosească şi spre a opri curgerea Iordanului (4 Regi 2, 13-14). Datorită exigenţei pe care o avea faţă de sine însuşi, unii teologi au afirmat chiar că «pusticul a adoptat o nemaipomenită asprime a vieţii ca să poată să se biruie pe sine»( Pr. Dr. T. Negoiţă, Pustnicul de la Iordan. Sfântul Ioan Botezătorul, în. rev. “Revista Teologică”, nr. 1-2, anul 1941, pp. 59-65). De asemeni abundă imaginile veterotestamentare şi în ceea ce priveşte misiunea Înaintemergătorului (Ieşire 23, 20; Isaia 40, 3; Maleahi 3, 1). De aceea în ochii celor ce cunoşteau Scripturile, Sfântul Ioan apare ca un veritabil ascet, un om al pustiului, om adevărat care în toată măreţia naturii sale prezenta o putere nebiruită precum cea a Tesviteanului, prototipul său, care stătea fără frică înaintea celor ce se abăteau de la orânduirile legii divine şi umane. Această asemănare avea să-i aducă un plus de credit în ochii celor ce îl ascultau şi care purtau o imensă evlavie faţă de proorocul din Tesba, căci prin predica severă a lui Ioan evreii vedeau împlinindu-se o aşteptare eshatologică (Marcu 15, 35; cf. Matei 17, 10-13), dar doar într-un mod tainic căci totuşi Ioan nu era Ilie (Ioan 1, 21, 25)‟, mai adaugă preotul Cristinel Muscalu.
Model de pocăință
Trufia și lașitatea lumească pălesc în fața pocăinței pe care o invoca ori de câte ori avea ocazia Sf. Ioan Botezătorul tuturor oamenilor care aveau urechi să audă, să asculte și să înțeleagă cuvântul său. Trăim într-o lume în care răutatea mocnește și e gata gata să erupă asemeni unui vulcan plin cu lavă, trăim vremuri grele în care umanitatea și-a pierdut de mult semnificația și în care nici banul nu mai are putere de odinioară, de aceea ar fi bine ca fiecare dintre noi să luăm aminte la cuvântul lui Dumnezeu și să încercăm să remediem ce se mai poate. „Părintele Nicolae Steinhardt, într-o predică la praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, selecta din multele însușiri ale Înaintemergătorului Domnului pe următoarele: absoluta smerenie; capacitatea de a iubi pe altul nu numai ca pe sine, ci și mai mult decât pe sine; capacitatea de a recunoaște superioritatea altuia; capacitatea de a șterge și anula sinea proprie, înlocuindu-o cu a altuia. După ce dezvolta ideile de mai sus, concluziona în felul următor: «Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului și egocentrismului nostru ridicol care-și face râs de noi îndemnându-ne a crede că suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii și ne dă ghes a ne încrede numai în noi înșine, a ne închide și încuia în carapacea bine ferecată a sinei noastre imperialiste. Ioan ne poate fi pildă sigură de dragoste pentru Mire, adică pentru Hristos, și de slujire neprecupețită a Sa.» Rânduielile bisericești pentru sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul nu sunt unele speciale. Așa cum se obișnuiește, într-o astfel de zi se săvârșește Sfânta Liturghie, se pot face pomeniri pentru cei răposați și sunt sărbătoriți cei care poartă numele sfântului, avându-l pe Ioan Botezătorul ca ocrotitor. Cu data de șapte ianuarie ia sfârșit perioada specială ce evidențiază bucuria sărbătorilor Nașterea Domnului, Anul Nou și Boboteaza, revenindu-se la respectarea zilelor săptămânale de post”, completează preotul Dumitru Oscar Frunză.
Pentru poprul creștin, râul Iordan rămâne simbolul pocăinței prin botez, în apele acestui râul Fiul Domnului și credincioși de toate vârstele și-au spălat păcatele și au îmbrăcat haina albă a smereniei. „Pentru trăirea sa duhovnicească precum şi pentru activitatea desfăşurată în mijlocul poporului evreu, Sfântul Chiril al Alexandriei îl va socoti ca pe unul din Sfinţii Îngeri zicând «că între mulţi umbla cuvântul că Sfântul Botezător nu era un om adevărat după fire, ci unul dintre Sfinţii Îngeri din ceruri care s-a folosit de trup omenesc şi a fost trimis de Dumnezeu la propovăduire. Şi pentru această presupunere se foloseşte ca pretext spusa lui Dumnezeu către aceştia: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine! (Maleahi 3, 1)», ( Cf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea a IV-a.Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan, Traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, în col. „P.S.B.”, vol. 41, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2000, p. 75). Deoarece activitatea lui Ioan Botezătorul s-a desfăşurat în special în zona râului Iordan, Nil Ascetul avea să asocieze pentru posteritate cuvântul pocăinţei cu numele acestui râu zicând că «Iordanul înseamnă cuvântul pocăinţei, căci acolo se săvârşea de către Ioan botezul pocăinţei», ( Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, p. 191). Iar vorbirea despre pocăinţă, socoteşte acelaşi părinte al Bisericii, trebuie să se facă cu o deosebită evlavie căci altfel ar însemna să iei în derizoriu pocăinţa iar acest lucru ar însemna «aruncarea securii în Iordan» (după cum spune Nil Ascetul), ceea ce denotă o oarecare evlavie ce se dezvoltase faţă de numele râului unde şi-a desfăşurat activitatea ultimul dintre prooroci‟, încheie preotul Cristinel Muscalu.
Cu această ocazie, vă urăm un călduros „La mulți ani!”, Sfântul Ioan Botezătorul să vă vegheze pașii în viață iar Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, pace și fericire!
