Creştinii sărbătoresc marți Naşterea lui Hristos. La noi, Crăciunul încheie postul de 40 de zile şi deschide un ciclu de 12 zile de sărbătoare, care se termină la Bobotează. Tradiţia populară spune că acum se deschid cerurile şi mormintele, iar comorile ard.
La sate, de Crăciun, tradiţia cere să fie făcuţi colaci. Aceştia sunt puşi pe masă în zilele de sărbătoare şi vor fi daţi de pomană sau vor fi oferiţi colindătorilor, naşilor şi preotului. Peste tot cete de copii colindă la Moş Ajun. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești.
În ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci. În ziua de 25 decembrie nu se munceşte, iar cel care nu respectă această tradiţie va fi aspru pedepsit. Totodată, de Crăciun nu se cere şi nu se dă nimic de împrumut. Bătrânii spun că dacă de Crăciun animalele se culcă pe partea stângă, iarna va fi lungă şi geroasă.
Obiceiuri și superstiții de Crăciun
În dimineața de Crăciun, femeile pun un ban de metal și o nucă în apa în care se spală pentru a fi frumoase și bogate. Dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul. Aduce ghinion să porți pantofi noi de Crăciun. Dacă este cer senin de Crăciun, va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce ghinion. Ciobanii așează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până în aprilie.
În noaptea de Crăciun, pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuțit. Masa trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are cămin lasă focul aprins.
De Crăciun, pâinea se așează sub masă, ca să atragă norocul, iar sub fața de masă se pune pleava de grâu, pentru belșug. Până la Crăciun, toată lumea trebuie să se împace cu dușmanii. O superstiție spune că pentru a fi protejat de deochi și de farmece, se pun în cele patru colțuri ale mesei usturoi și semințe de mac. Ca să le vină pețitori, din Ajunul Crăciunului și până la Iordan (Bobotează), fetele mătură casa de la prag înspre răsărit.
Din anul 320 d.Ch, Crăciunul se sărbătoreşte pe 25 decembrie
Primele sărbători ale Crăciunului au avut loc la Roma în jurul anului 336 şi se suprapuneau peste celebrarea saturnaliilor. Momentul era marcat de o simplă ceremonie religioasă. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă. Până în secolul al XIX-lea, această sărbătoare nu a avut importanţa care i se acordă acum.
În zilele noastre, Crăciunul este marcat pretutindeni prin mese îmbelşugate, brad împodobit şi venirea moşului, care aduce daruri tuturor. Tradiţia cadourilor de Crăciun pare să fi început odată cu darurile aduse de magi pruncului Iisus. În anul 320, Papa Julius a menţionat 25 decembrie ca dată oficială a naşterii lui Iisus Hristos.
Moş Crăciun, bucuria copiilor de pretutindeni
Moş Crăciun este o figură foarte populară în întreaga lume. Imaginea lui, aşa cum o ştim astăzi, un bătrân vesel, cu barbă albă şi haine roşii, i-o datorăm ilustratorului american Thomas Nast care, în 1860, s-a inspirat din povestirile europene despre Sfântul Nicolae, patronul sfânt al copiilor. Sunt însă şi zone în care cel care aduce cadourile sub brad nu este tradiţionalul Moş Crăciun. Pentru creştinii din Ghana, Moşul vine din junglă, în Hawai soseşte cu vaporul, în Australia face ski nautic, iar în Brazilia darurile sunt aduse şi de un „bunic“ indian, Vovo Indo. În China, copiii cuminţi primesc cadouri de la Dun Che Lao Ren, ceea ce înseamnă Bătrânul Moş Crăciun.
În Danemarca, cel care aduce sacul cu daruri se numeşte Julemanden, iar sania lui e trasă de reni. Copiii nişte lapte sau budincă de orez în pod şi speră ca dimineaţă să găsească farfuria goală. În Polonia, cei mici ştiu că darurile vin din stele, iar în Ungaria li se spune că sunt aduse de îngeri. În Mexic, Puerto Rico, Argentina, Brazilia, Filipine şi Spania, cei trei magi sunt responsabili cu adusul cadourilor.
Micuţii italieni primesc daruri de la un personaj feminin, Befana. Se spune că ea a refuzat să plece la Bethleem împreună cu cei trei magi care au rugat-o să-i însoţească, iar acum merge din casă în casă, în speranţa că îl va găsi pe pruncul Iisus. Oriunde ajunge, lasă un mic dar. În Rusia există un personaj asemănător şi se numeşte Babuşka. Ea le-a dat magilor indicaţii greşite, iar acum, ca să-şi răscumpere greşeala, cutreieră din casă-n casă şi duce cadouri copiilor.
