GALERIE FOTO: ”Gimnastica, sportul care mi-a dat sens în viață”! Interviu cu profesoara, antrenoarea și arbitra internațională Daniela Trandafir

Daniela Trandafir este profesoară, antrenoare de gimnastică la CSȘ Focșani și arbitră internațională. Înainte de a fi toate acestea a fost gimnastă de mare performanță, crescută la o școală care a dat țării – și lumii – sportive de valoare excepțională. Școala focșăneană unde a învățat zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, ani mulți, gimnastica de la profesoara Mariana Drăgan și profesorul Petre Nedea, până a ajuns în loturile naționale. Iar în 1998 a câștigat cu echipa de junioare a României, din care mai făceau parte Andreea Florentina Isărescu, Elena Oprea, Olimpia Popa și Andreea Răducan, medaliile de argint ale Campionatului European. Ca sportivă a avut o carieră încărcată cu medalii de aur, argint și bronz la campionate și competiții naționale și internaționale. Gimnastica i-a dat o profesie, o carieră, un mod de viață. Iar Daniela Trandafir, ca profesoară și antrenoare i-a dat gimnasticii sportive de valoare, multe devenite componente ale loturilor naționale, cele mai recent intrate într-un astfel de club select fiind elevele sale – și ale colegului Cezar Stoica – Iulia Trestianu și Ana Maria Bărbosu. Ca arbitră internațională a oficiat la competiții în țară și în străinătate. Este mama unei adorabile fetițe, Daria, care, nu avea cum să fie altfel, învață gimnastica în aceeași sală în care s-a format și Daniela Trandafir. Mama sa îmi spune că Daria este foarte ambițioasă și muncitoare și că speră să facă performanță, pentru că și-a ales singură calea gimnasticii.          
Interviul cu Daniela Trandafir începe de la chiar minunea blondă cu numele Daria, pe care am văzut-o lucrând în sala de gimnastică. 

– Bună ziua! Ce vă face prințesa?
– Este bine! Crește, parcă, prea repede! Aș fi vrut să mai fie ani la dispoziție să o mai alint, să simt că încă este mică, dar important până la urmă este să fim sănătoase.

– Ați fost gimnastă de mare performanță, medaliată cu argint la Campionatul European și multiplă medaliată la campionate naționale. Ați început tot ca fetița dumneavoastră?
– Dacă vă referiți la vârstă, da, tot în jurul a șapte ani am început, doar că timpurile erau mult mai serioase și nu am avut neapărat momentul de jocă pe care Daria îl are în sala de gimnastică.
 
– Ce calități îi sunt necesare unei fetițe să devină gimnastă de performanță?
– În primul rând, dorință. Dorința de a face altceva pe lângă școală. De a face mult mai mult decât simplă mișcare. Gimnastica este un sport greu și dacă nu-l iubești și nu-l faci cu multă dăruire nu ajungi la performanță.

– Am observat că sportivele dumneavoastră, când vin la sală, vin și vă îmbrățișează. Vă iubesc și poate și de aceea ajung până la loturile naționale. Ce o face pe o antrenoare să fie iubită ca dumneavoastră?
– Ca fostă sportivă, știu ce înseamnă gimnastica, sportul care mi-a dat un sens în viață. Și poate că sunt omul din ziua de azi pentru că am iubit foarte mult tot ce a însemnat acest sport și l-am practicat cum am putut mai bine. Și cu tot sufletul! Și atunci, consider că, dacă nu am o legătură strânsă cu sportivele pe care le antrenez și nu ajung să țin foarte mult la ele, nu am cum să le fac să înțeleagă ce înseamnă gimnastica. Ce înseamnă ca sport de performanță, cu toate elementele pe care trebuie să le învățăm zi de zi.

– Ați sădit sămânța performanței în mulți copii care au crescut sub ochii și plămădiți ca performeri de știința și arta dumneavoastră de a lucra cu ei. Spuneți-mi vă rog câteva nume de sportive care au confirmat sau care promit mult…
– Din 2003 de când sunt angajată ca profesor antrenor la CSS Gimnastică am avut posibilitatea să cunosc și să antrenez zeci sau poate sute de fetițe. Sunt, vedeți, foarte multe. Dintre acestea m-aș opri la câteva: Gabriela Crăciun, Ana Maria Chiper, Andra Rusu, Theodora Saulea, componentă a Lotului de junioare de la Onești, Andreea Rotaru, componentă a Lotului de la Deva, și cele două sportive care sunt de doi ani cuprinse în Proiectul „Èšară, țară, vrem campioane” iar de o lună sunt componentele Lotului Olimpic de junioare de la Deva – Iulia Florentina Trestianu și Ana Maria Bărbosu. Sunt sportive foarte talentate, cu multă ambiție și de care sunt sigură că vom auzi lucruri foarte frumoase în anii viitori.
  
– Știu că sunteți foarte ocupată, nu doar la club! Sunteți o mamă admirabilă, sunteți și arbitră internațională, mergeți în cantonamente… Cum reușiți să faceți toate acestea?
– Atâta timp cât sunt sănătoasă și fac ceea ce îmi place, cred că de aici vine și puterea și elanul meu de a merge mai departe. Și, probabil, este loc de mai mult!

– Spuneți-mi vă rog, câteva secvențe memorabile din cariera de sportivă și de antrenoare. Ceva ce țineți lângă inimă!
– La vârsta de 8 ani am avut primul concurs internațional, în Franța, este un prim moment memorabil. Mi-a rămas mai la suflet și deplasarea din 1990 cu echipa României, în America. Și bineînțeles participarea la Campionatul European din Rusia, de la Sankt Petersburg. Ca antrenor, toate momentele când sportivele pregătite de mine au succes sunt lângă inima mea.

– Vă rog să transmiteți un mesaj cititoarelor Monitorului de Vrancea!
– Viața e frumoasă, plină de momente deosebite și de neuitat. Tot ceea ce ni se întâmplă are un rost și fiecare întâmplare este pentru a deveni mai puternici. Așa că, fiți optimiste!
 

FLASH INTERVIU

Cartea de pe noptieră – În ultima perioadă am citit doar cărți de specialitate.
Bărbatul ideal – Să fie om. Și asta le cuprinde pe toate.
Copiii – Darurile lui Dumnezeu pentru noi, femeile.
Politica – Nu mă implic. 
Vacanța – Alături de persoana dragă te simți bine oriunde.
Filme/seriale/emisiuni – Reality show-urile.
Frumusețe – Frumusețea exterioară este oglinda sufletului.
Putere – Puterea stă în mâna fiecăruia.
Televiziune/radio/ziare/internet – Din fiecare câte un pic.