Biblioteca Județeană Vrancea, care poartă numele scriitorului și diplomatului Duiliu Zamfirescu, organizează mâine, de la ora 10.30, cu prilejul a 95 de ani de la moartea acestuia, o activitate de comemorare care se va desfășura în Cimitirul Sudic, la mormântul scriitorului. „Vom fi onorați să ni se alăture toți cei care doresc să își îndeplinească, odată cu noi, această datorie morală față de unul dintre cei mai importanți oameni ai Vrancei și față de valorile sale autentice”, transmite Teodora Fîntînaru, directorul instituției de cultură vrâncene.
La 3 iunie 1922, se stingea din viață, la numai 64 de ani, Duiliu Zamfirescu, cel cea avea să devină un veritabil blazon literar și cultural al țării noastre și al Vrancei deopotrivă. Născut la Plăinești (azi Dumbrăveni), Duiliu Zamfirescu a avut un destin și o carieră diplomatică și literară pe măsura puternicei sale personalități, care a excelat în literatura noastră și a dat o notă aparte diplomației românești a timpului. Secretar de legație la Roma, unde și-a întemeiat o familie și a intrat în înalta societate a locului, Duiliu Zamfirescu a contribuit, prin colaborarea sa constantă cu presa literară românească și societățile culturale din țară, la dezvoltarea și înnoirea literaturii române.
Autorul celebrului roman „Viața la țară”, din ciclul Comăneștenilor, creator al simbolicului personaj Tănase Scatiu și al romanului epistolar-filozofic „Lydda”, Duiliu Zamfirescu este cunoscut și pentru bogata sa contribuție în publicistica vremii, dar și pentru captivanta și unica, în felul ei, corespondență cu Titu Maiorescu.
Duiliu Zamfirescu a fost ales membru titular al Academiei Române (1908) și, în anul 1916, președintele Societății Scriitorilor Români. A avut un rol activ în diplomația și politica românească ocupând funcțiile de ministru plenipotențiar în Comisiunea Europeană a Dunării, ministru de externe în guvernul Averescu, președinte al Camerei Deputaților și senator de Putna. „Personalitate apreciată și controversată deopotrivă, Duiliu Zamfirescu «ne lasă moștenire o lecție de comportament politic, patriotic și european totodată» așa cum afirma istoricul literar Ioan Adam, reprezentânt prin aceasta, dar și prin contribuția sa literară un model de «european bine temperat» așa cum îl numea istoricul literat amintit”, a declarat Teodora Fîntînaru.
