La fel ca mai celebrele Oxford Street din Londra sau Fifth Avenue din New York, strada Wangfujing din centrul capitalei chineze atrage turiștii și localnicii mai ales prin abundența de magazine ale unor branduri cunoscute de îmbrăcăminte, încălțăminte și ceasuri, dar și prin multitudinea restaurantelor și a gustărilor dintre cele mai variate. Strada Wangfujing, care a fost supusă unui proces de modernizare de către autoritățile din Beijing, a fost una dintre principalele zone comerciale după lansarea seriei de reforme economice din China în anii ’80 ai secolului trecut și și-a păstrat de atunci statutul și faima. Situată paralel cu zona pietonală unde sunt magazinele celor mai cunoscute branduri chineze și internaționale se află ‘Snack Street’, o adevărată provocare pentru ochii și urechile trecătorilor.
Pe o distanță de circa 200 de metri se întind chioșcuri unde este comercializată carne de pui, vită, miel sau porc, raci și diverse moluște, dar și scorpioni, stele și căluți de mare — însă toate acestea sunt servite ca frigărui trecătorilor, care nu trebuie decât să vadă pentru ce anume optează. În apropiere se găsesc și zeci de tarabe unde sunt vândute dulciuri, suveniruri, haine tradiționale chinezești, tricouri — majoritatea având imprimat chipul lui Mao Zedong—, produse electronice, jucării și altele, unde prețul se negociază și unde este agitație de la primele ore ale dimineții până seara târziu. La mai puțin de un kilometru de Wangfujing este Orașul Interzis (Forbidden City), fostul palat imperial care se întinde pe o suprafață de 1,5 kilometri pătrați, cel mai bine conservat sit istoric din China.
Acesta include mai multe pavilioane, dintre care cel mai impozant pare a fi Sala Armoniei Supreme, o structură veche de 600 de ani și una dintre cele mai importante din punct de vedere ceremonial. În pofida faptului că prețul unui bilet complet pentru vizitarea Orașului Interzis este de 100 de yuani (circa 15 dolari, dintre care 40 de yuani reprezintă prețul închirierii unui ghid audio disponibil în 35 de limbi), la casele de bilete se formează întotdeauna cozi de zeci de metri.
