Plantă cu flori mici și grațioase, cu un parfum de o finețe inegalabilă, lăcrămioarele sunt unele dintre cele mai îndrăgite flori, simbol a tot ceea ce natura ne poate oferi mai frumos, mai pur și mai gingaș. Planta poartă denumirea științifică de Convallaria majalis L., cea mai cunoscută dintre speciile ce aparțin genului Convallaria, din familia Liliaceae. Este originară din Europa și din Asia, formând colonii mari în pădurile de foioase, în luminișurile și în văile umede și în fânețele montane, notează prof. dr. Elena Șelaru, în volumul ”Cultura florilor de grădină”. De altfel, însăși denumirea speciei face trimitere la locurile unde aceste plante cresc natural, dar și la timpul înfloririi, ”convallis” însemnând, în limba latină, ”vale”, iar ”mayalis” — ”al lunii mai”. Prof. dr. Florin Toma amintește, totodată, că denumirea speciei derivă atât din ”convallis”, cât și din ”lerion”, care înseamnă ”crin”, numele traducându-se, astfel, prin ”crin de văi”, așa cum reiese și din denumirea în limba engleză, ”lily of the valley”.
La noi, această plantă este specifică primăverii și i se mai spune mărgăritar, mărgăritărel, clopotele de mai, clopoțele, dumbrăvioară, flori domnești, floarea turcului, suflețele, gherghițe sau iarba Sfântului Gheorghe.
În alte țări, însă, mărgăritarul este o floare tradițională pentru ziua de 1 Mai, dar și pentru sărbătorile Crăciunului și Anului Nou, un exemplu în acest sens fiind Franța, Germania, Belgia sau Olanda. Prof. dr. Elena Șelaru nota, în volumul amintit, că în Franța se cultivă aproximativ 100 ha, dintre care 85% în provincia Nantes. Având în vedere că cea mai mare parte a producției este concentrată pentru 1 Mai, obținerea florilor la această dată fixă necesită o foarte bună cunoaștere a tehnicilor de cultură.
În unele țări din Europa occidentală, se păstrează tradiția de a sărbători o zi dedicată lăcrămioarelor, în Franța, Belgia și Elveția aceasta având loc în prima duminică a lunii mai, când locuințele sunt împodobite cu flori și frunze de mărgăritar, iar peste tot domnește o bucurie generală. Mai mult decât atât, potrivit site-ului ziarullumina.ro, în această primă duminică a lunii mai, parizienii trăiesc ”bucuria mărgăritarului”, când aceste flori sunt oferite doamnelor spre a fi mai bine dispuse și spre a-și ierta bărbații pentru toate greșelile din anul ce va urma.
Există mai multe legende care vorbesc despre apariția acestor minunate flori. Lăcrămioarele se pare că ar fi apărut odată cu primii oameni, Adam și Eva, gingașele flori răsărind chiar din lacrimile Evei, izgonită din Rai. O altă legendă creștină, însă, ne spune că aceste flori au răsărit din lacrimile pe care le-a vărsat Maica Domnului când l-a văzut pe Iisus răstignit pe cruce. Aceasta s-a retras atunci în Grădina Ghetsimani și s-a rugat Tatălui Ceresc să-i ierte pe cei ce au săvârșit păcatul uciderii și să le dea acestora un simbol al legăturii lor cu El. Dumnezeu, ascultându-i ruga, a făcut să răsară numeroase flori mici și albe din pământul udat de lacrimile Sfintei Maria, menționează site-ul citat. Așa se face că lăcrămioarele înfloresc în preajma Sfintelor Sărbători de Paști, simbolizând dragostea, puritatea, dăruirea, dar și iertarea.
Totodată, potrivit unei alte legende creștine, înainte de a ucide balaurul, Sfântului Gheorghe a început să-i sângereze brațul, iar puterile au început să-i scadă. Din stropii de sânge ajunși pe pământ au răsărit niște flori mici, albe, ce răspândeau o mireasmă puternică, nemaiîntâlnită, care i-a întărit forțele, acesta reușind, astfel, să câștige lupta cu balaurul. Florile apar, de atunci, în preajma sărbătorii Sfântului Gheorghe (23 aprilie), de unde și denumirea pe care acestea o mai poartă, de iarba Sfântului Gheorghe. Florile capătă, astfel, noi valențe simbolice, ele fiind un izvor de energie, vitalitate și sănătate, notează site-ul formula-as.ro.
Mărgăritarul este o plantă înaltă de 20-30 cm, cu frunze pețiolate, mari, de 15-25 cm lungime, oval-eliptice, având vârful ascuțit și nervuri proeminente, longitudinale, notează prof. dr. Elena Șelaru. Tulpina este lungă de 10-15 cm, terminându-se cu o inflorescență în formă de ciorchine (racem, în literatura de specialitate), care poartă mai multe flori albe, într-un număr ce variază de la 6 la 20. Aceste flori sunt mici și puternic parfumate, colorate cel mai adesea în alb, dar există și soiuri cu florile colorate în roz.
Potrivit prof. dr. Florin Toma, cele mai reprezentative soiuri de Convallaria majalis L. sunt: Plena, cu flori albe, duble; Rosea, cu flori roz, duble, Variegata, cu flori simple, albe și cu frunzele panașate cu alb sau crem; Picta, cu flori simple, albe, pătate în interior cu roșu; Geant, cu flori albe, duble, grupate câte 50-60 în inflorescență; Robusta, cu flori albe, simple, numeroase, dispuse în inflorescențe viguroase; Fortin, cu flori foarte mari, simple, albe și intens parfumate.
Într-o cultură normală, mărgăritarul înflorește primăvara, frunzele apar la suprafață în luna martie și cresc până în mai, când se produce înflorirea. După înflorire, plantele mai vegetează o lună, perioadă foarte importantă pentru înflorirea din anul următor, căci mugurii de pe rizomi (tulpini subterane) acumulează acum substanțele de rezervă. Tocmai de aceea este foarte important ca pe toată durata înfloririi și în perioada următoare să primească apă suficientă. Dezvoltarea mugurilor se desfășoară primăvara și vara, câteodată până toamna târziu, dar cele mai favorabile luni sunt iunie și iulie, iar evoluția lor până la faza de înflorire este condiționată și de trecerea prin frig, ceea ce se întâmplă, în mod natural, în lunile de iarnă, notează prof. dr. Elena Șelaru.
Mărgăritarul nu este o plantă foarte pretențioasă la condițiile de mediu. În general, preferă semi-umbra și spațiile mai umede, unde să beneficieze de scurgerea apei de ploaie, dar se adaptează foarte bine și în spații însorite, cu condiția să aibă apă suficientă. Este recomandat ca plantațiile tinere, în primul an, să fie protejate cu frunze uscate. Recoltarea florilor se face dimineața, pe răcoare, trăgând de tija florală pe verticală, atunci când jumătate dintre florile inflorescenței sunt deschise.
În cazul în care se dorește obținerea unei culturi forțate, la o dată anume, cum ar fi, spre exemplu, la 1 Mai în Franța, este nevoie de mai multă atenție din partea producătorilor. Mărgăritarul trebuie urmărit cu două luni înainte de recoltarea florilor, pentru a putea realiza o combinație între factorii meteorologici și mijloacele tehnice necesare înfloririi la o dată anume. Forțarea afară, așa cum mai este numită această tehnică, necesită acoperirea plantației cu un tunel de plastic, către sfârșitul lunii februarie — începutul lui martie. Trebuie acordată o atenție specială aerisirii și umbririi pentru a obține înflorirea la o dată programată. Cu 30-50 de zile înainte de data programată, se evaluează creșterea plantelor și, în cazul în care aceasta este în avans, se aerisește și se umbrește cât mai mult spațiul, pentru a limita acțiunea razelor de soare, iar pentru scăderea temperaturii, se ajunge până la a pune gheață printre plante. În situația în care creșterea este întârziată, se profită cât mai mult de razele solare. Mărgăritarul se cultivă în zonele mai umbroase din parcuri și grădini, ca plantă ornamentală, fiind îndrăgit atât pentru forma atractivă a clopoțeilor, cât și pentru parfumul suav și îmbietor. Este, însă, căutat și ca floare tăiată, întrebuințată în buchete, cu care se pot decora și înmiresma locuințele.
Cu toate că întreaga plantă este toxică, ea are și importante proprietăți medicinale, care pot fi puse în valoare doar printr-o atentă preparare, de către specialiști, a infuziilor, maceratului și tincturii de lăcrămioare. Datorită conținutului de glucozide și de saponine, stimulenți cardiaci foarte folosiți în medicină, lăcrămioarele pot fi folosite pentru tratarea afecțiunilor cardiace, dar și pentru îmbunătățirea memoriei, a migrenelor, a nevralgiilor și a amețelilor.
Lăcrămioarele, plante ce au răsărit ca un dar divin, aduc cu ele speranța că binele va triumfa, fiind, astfel, și simbolul dragostei pure, al fericirii îndrăgostiților și al logodnei. Potrivit site-ului gradinamea.ro, la celți era floarea de nuntă, pentru că toate căsătoriile care se țineau în luna mai, când înflorește mărgăritarul, erau considerate norocoase și fericite. Atunci când sunt oferite prietenilor, iubitei sau mamei, lăcrămioarele transmit un mesaj de bucurie, iar ca floare a iubirii, este o promisiune a fericirii în doi, un simbol al atașamentului și al respectului.
