Ediția: Joi 24 Iulie 2025 Nr. 6927

De ce pare că doarme asistenta de la UPU Focșani cu capul pe masă? Asistenta Ivan și medicul Ochean rup tăcerea


Marșul a trecut, postările rămân. Pe grupuri create pe Facebook, după moartea tânărului Adrian Pașcu, „Paki” pentru prieteni, postările pline de cuvinte grele la adresa medicilor și asistentelor din Spitalul Județean au curs și continuă să apară. Oficialii unității medicale nu au răspuns acuzațiilor apărute pe rețelele de socializare, ceea ce i-a făcut pe unii să atace și mai crunt cadrele medicale. Pe paginile personale însă, unii angajați ai spitalului au răspuns criticilor care de multe ori au depășit limita decenței.     Asistenta Carmen Ivan a răspuns unei postări în care era acuzată că ar fi dormit cu capul pe masă. „Poate lumea spune că suntem nebuni că protestăm…că poate altă treabă nu avem… Ei bine uitați așa se fac gărzile la noi în Spitalul Județean Sf. Pantelimon Focșani ..DORMIND… Respectiva fotografie este făcută luna aceasta pe data de 06.02.2016…”, scrie o focșăneancă, absolventă de școală postliceală sanitară, pe o pagină de Facebook.
   
    „Ia priviți! În colțul din dreapta, asistentul doarme! Pe banii mei, pe munca mea! Și domnul din prim plan? Ditamai doctorul, se uită la televizor! La meci! Pacientul moare și el se uită la televizor. Așa ar părea la prima vedere, nu? În plus, așa ar comenta un răuvoitor imaginea. Realitatea este însă alta și probabil mulți cunoașteți cazul. Este vorba despre o fotografie surprinsă în anul 1987, care avea să facă înconjurul lumii. O intervenție chirurgicală care a durat 23 de ore. Timp în care viața pacientului a atârnat de un fir de păr. Fără echipament modern, fără personal suficient. Entuziasm și dorința de a-ți face meseria. Cât mai bine, în slujba semenilor. După intervenție, chirurgul Zbigniew Eugeniusz Religa urmărea semnele vitale, pe monitor, iar asistentul, pur și simplu frânt, dormea acolo unde l-a prins vremea. Doctorul a murit în urma unui cancer pulmonar în anul 2009. Cel căruia i-a salvat atunci inima, Tadeusz Zitkevits trăiește și astăzi. Între pacient și medic până la sfârșitul vieții celui dintâi a existat o relație puternică.
    Și nu mi-aș fi adus aminte de acest caz celebru dacă nu m-aș fi regăsit într-un fel. Dar, din păcate, prezentat la extrema cealaltă. Când a venit o colegă cu telefonul arătându-mi o fotografie cu mine având capul pe masă în timpul serviciului la ora 5 dimineața, am simțit că mă cuprinde brusc o stare pe care mi-e greu s-o descriu: Frustrare amestecată cu neputință, cu nervi, tremurături și tristețe la un loc. Mi-au trecut parcă prin minte, brusc, toate cazurile în care părinții își strigau copiii din morți în această sală unde lucrez și unde, la fiecare zece minute, cineva, mereu altcineva, are nevoie de ajutor. Toate cazurile de resuscitare, fracturi deschise, oameni agresivi, disperați, neputincioși, amenințători dar, până la urmă, toți suferinzi. Mi-a trecut prin gând a nu știu câta oară, neputința noastră în fața morții sau victoriile care nu sunt puține, eforturile, sudoarea, gândurile cu care te reîntorci la familie, cazurile care nu te lasă să dormi, felul în care vezi viața după o tură la UPU. Utilitatea noastră, inutilitatea noastră, felul în care suntem văzuți, diferit de la persoană la persoană, și mai ales răsplata aceasta atât de diversă, care uneori te face să mergi mai departe în acea măsură cu puterea ei de a te duce în pragul renunțării. Da, răsplata vine în diferite feluri, nu mereu după faptă… În plus, pentru o fotografie, timpul de expunere este la lumina din sala noastră cam a 25 parte dintr-o secundă. Timpul în care vreau să-mi permit, în ciuda tuturor regulilor lumii noastre dure, să-mi sprijin capul în timpul serviciului”
, scrie pe Facebook asistenta Carmen Ivan.

    Medicul cardiolog Valentin Ochean, directorul medical al Spitalului Județean, vorbește, la rândul său, într-o postare pe pagina sa de Facebook, despre „puterea strazii”. Demn de remarcat este faptul că deși familia tânărului decedat nu depusese nicio plângere, conducerea Spitalului Județean și a Colegiului medicilor, unde doctorul Ochean este purtător de cuvânt, au decis să se autosesizeze și să ancheteze, atât din punct de vedere administrativ cât și medical, ce s-a întâmplat în cazul lui „Paki”.
    „Tot sistemul meu de valori se clatină din temelii!
Educația asta „comunistă” m-a învățat să cred că pentru a te pricepe la ceva și a avea căderea să-ți dai cu părerea despre acel ceva trebuie să studiezi, să citești, să te documentezi, să practici și abia apoi, dacă te duce mintea, să emiți și opinii personale în public. Până nu demult geologii loveau pietrele cu ciocanul, arhitecții proiectau, chimiștii chimiau (aici recunosc că m-am blocat!), inginerii inginereau, conservatoriștii cântau și doar medicii se ocupau de medicină.
    Acum, când se intră la facultate pe bază de cerere trimisă pe mail, s-a umplut lumea de studenți sau absolvenți de facultăți private sau de stat (căci și acestea au practicat prostituția pe bani, dar publici), care nu știu nimic, nu au citit cinci cărți întregi, n-au bătut un cui în viața lor însă au păreri despre tot și despre toate, și toți, dar TOÈšI se pricep la medicină și la management sanitar pretextând că au fost de multe ori bolnavi și, deci, au avut de-a face cu sistemul!!!! E ca și când ai spune că te pricepi la aviație pentru că ai zburat de trei ori cu avionul!!!!
    Medicii sunt proști, că dacă erau deștepți plecau afară, managerii sunt proști și corupți, că așa spune la televizor în două-trei campanii pe an, iar tinerii frumoși și liberi vor schimbarea cu orice preț, dar nu oricând (adică să fie seara, să aibă timp să-și revină). Ei nu știu cum sau de ce vor schimbarea, dar le place să creadă că au putere, „puterea străzii”…Bieții de ei nu realizează că sunt doar o masă de manevră ieftină, care e întreținută doar prin hrănirea orgoliului, și care îi costă pe păpușari mult mai puțin decât clasicele pungi cu făină și ulei…
    Oameni buni, ce dracu se alege de lumea asta?”
, scrie medicul Valentin Ochean, într-o postare care nu a fost lipsită de polemici.

    Pe lângă corul celor care au lansat acuzații foarte grave la adresa medicilor și asistentelor din Spitalul Județean, au existat totuși și destule voci echilibrate care au adus în discuție viețile salvate de doctori, munca extraordinar de grea dusă de cadrele medicale nu doar cu bolile și moartea, cu lipsa de resurse, de aparatură performantă, de personal, dar și cu emoțiile, trăirile celor care-și văd rude ori prieteni pe un pat de spital. E adevărat, mulți dintre cei care au fost la spital s-au confruntat și cu situații dureroase, când unii medici și asistente nu-și făceau meseria cum era normal și moral. Dar de la unii la toți e un pas uriaș, care nu trebuie făcut, pentru că sunt cel puțin la fel de mulți cei  care pot depune mărturie pentru bunătatea, profesionalismul și dedicarea de care dau dovadă mulți medici și asistente. Iar schimbarea nu se face prin ură, prin discursuri denigratoare, prin acuzații generalizatoare. Ea pornește de la fiecare dintre noi, indiferent de ce parte a baricadei suntem.

22 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?