Papagalul vărgat se remarcă datorită comportamentului liniștit, fiind o pasăre sociabilă și afectuoasă, mai tăcută decât alte specii de papagali. Denumirea științifică a acestei specii este Bolborhynchus lineola și face face parte din familia Psittacidae, genul Bolborhynchus, fiind originară din Panama, Mexic și Columbia. A devenit cunoscut și foarte familiar în Europa de Est și în Europa Centrală. Există două subspecii de papagal vărgat: Bolborhynchus lineola și Bolborhynchus lineola tigrinus (care are dungile mai proeminente).
Aspectul vărgat, care îi justifică numele, este dat de dungile negre ce se pot observa pe penele de pe spate. Masculul ca aspect exterior poate avea, uneori, mai multe dungi negre decât femela. Culoarea de fond a penajului este verde, vârful capului este albăstrui iar coada, care măsoară aproximativ 5,5 cm, este galbenă. Are ochii căprui închis iar ciocul de 1,2 cm este roz. Este o pasăre mică măsurând între 16-18 cm și cântărind între 42-59 g. Aripile măsoară 10,5 cm în lungime și se termină cu un vârf negru. Gâtul și abdomenul sunt colorate în nuanțe de galben și verde, iar pe lateralul gâtului are dungi negre.
Maturitatea sexuală este atinsă la aproximativ 5 sau 6 luni. În privința reproducerii, femela depune ouă în perioada rece de toamnă-iarnă. Înainte de a face ouă, își construiește un cuib în scorbura unui copac. Își amenajează cuibul la mărimea potrivită folosindu-se de cioc. O singură femelă depune în medie patru ouă, uneori chiar și de trei ori pe an. Le clocește vreme de 20 de zile iar când puii au împlinit vârsta de 6 săptămâni, zboară din cuib.
În mediul său natural este o pasăre rapidă, adoră să zboare deasupra copacilor din pădure. Ca animal de companie se adaptează foarte bine coliviilor, dotate cu stinghii de lemn și cu frânghii. În general, papagalul vărgat nu se ceartă cu alte specii de păsări, dimpotrivă, e foarte comunicativ și deschis, potrivit site-ului animalutul.ro. Una dintre caracteristicile sale este faptul că îi place să se scalde, având nevoie de recipiente cu apă proaspătă în colivie. În mediul natural se bucură în special de băile de ceață, atârnând de crengi cu capul în jos și cu aripile deschise. De asemenea, dacă avem un astfel de animal de companie trebuie să știm că îi place să aibă o mică vizuină — un loc unde să se poată ascunde, și unde de altfel va și dormi.
În general, acest papagal domesticit se bucură foarte mult de compania umană. El este cunoscut și apreciat de oameni și pentru capacitatea de a vorbi și de a imita zgomotele. Nu toate exemplarele pot vorbi, dar de regulă cele de sex masculin sunt mai vocale. Există și modalități de a crește șansa de a învăța cuvinte sau de a imita sunete, folosind recompensarea papagalului după ce imită un zgomot.
Papagalul vărgat se hrănește cu fructe, frunze, flori, semințe uscate și germinate și larve de insecte. În privința hranei în captivitate, i se pot oferi fructe, merele și strugurii fiind preferate, dar și căpșuni, nucă de cocos, salate sau diverse legume verzi cu frunze, precum varză, frunze de napi, broccoli, sau morcovi, conopidă, cartofi, mazăre verde. Este indicat să-i menținem o dietă echilibrată din care nu trebuie să lipsească semințele, precum cele de cânepă, soia prăjită, semințe de dovleac, lucernă, floarea-soarelui. La fel ca și pentru alte păsări de companie, vitaminele și substanțele nutritive sunt esențiale.
Durata medie de viață a papagalului vărgat este de zece ani, potrivit site-ului lineo1.bravepages.com.
