Te alinți… Ar spune un coleg de aici, din redacție. Nu, vorbesc serios, chiar sunt o scorpie. O poate spune multă lume, în special cei care au avut nefericirea de a lucra cu mine fără să fie foarte buni în meseria asta cumplită de jurnalist și care, drept urmare, n-au rezistat și au plecat. Mulți dintre cei aflați în această situație vă vor spune, dacă le veți da ocazia, verzi și uscate despre mine și despre Monitorul de Vrancea. Iar adevărul este că la Monitorul de Vrancea este foarte greu. Ritmul este infernal. Nu avem liniște. Nu avem odihnă. Vrem să aflăm tot, să știm tot, să scriem despre tot, toți și toate, să nu ne scape nimic, să intrăm pe geam când suntem dați afară pe ușă. Nu avem Paște, Crăciun și Revelion. Nu avem zi și noapte. Telefoanele sună la 2 noaptea, la 6 dimineața, postăm pe site când alții împodobesc bradul sau se distrează la petreceri, scriem despre accidente, spectacole, furturi din păduri, documente din arhive, despre oameni și poveștile lor, despre clădiri monument și secetă, despre meteoriți, schimbări politice, decizii administrative. Umblăm, întrebăm, documentăm, cercetăm, găsim, relatăm, scriem, fotografiem, filmăm, postăm, dezvăluim. E o nebunie! E infernal! E îngrozitor! Și ne place! La nebunie!
Și, colac peste pupăză, eu sunt o scorpie care cere prea mult, care e permanent nemulțumită, care crede că are întotdeauna dreptate, care nu acceptă un text fără puncte de vedere de la toți cei implicați, așa că trebuie să-i cauți, să-i scoți din gaură de șarpe, care vrea să dormi cu telefonul lângă pat, să-l iei cu tine în baie, care-ți zice că orice poate deveni știre, dar trebuie simțită, apoi documentată și modelată până să ajungă în fața ochilor cititorilor, care se răzgândește, care vrea poze și film, care te trimite prin ploaie și viscol, care se strâmbă când zici că vrei concediu, care vrea de la tine și eveniment, dar și reportaje și anchete și…. O ființă insuportabilă!
Cred că fiecare om pe această lume este născut cu un talent. Am mai vorbit despre asta. Și am mai spus că, din păcate, foarte mulți nu reușesc să-l găsească, așa că practică meserii nepotrivite, alese din motive nepotrivite și nu reușesc să facă performanță. Jurnalismul este o atracție pentru mulți tineri. Când descoperă însă că a fi ziarist nu înseamnă să faci știri după comunicate de presă, nu înseamnă să stai în fața unui calculator și să-ți vină fluxul de știri pe ecran, ci muncă de teren, contactul cu oameni de toate condițiile sociale, înseamnă un efort permanent de a fi la curent cu ceea ce se întâmplă într-un anumit domeniu, de a-ți forma sursele, de a-ți identifica și pregăti subiectele, atunci… renunță. Sau dau vina pe șefă.
Foarte mulți oameni au plecat de la Monitorul de Vrancea, pentru că nu au rezistat. Și nu au reușit, orice mijloace ar fi încercat, să îmblânzească scorpia. Cei care au rămas însă, cei care muncesc pe brânci pentru ca informația nu doar să fie postată prima dată la noi, dar să fie și corectă și completă, au adus acest cotidian în postura de a-și depăși nu doar concurența, ci a-și bate propriile recorduri.
La finele anului trecut, îi vedeam pe unii cum se dădeau lideri de audiență (sau ceva de genu), deși erau la jumătate față de noi. Am zâmbit. Alții, cu o medie de vreo mie de vizitatori unici pe zi, își etalau și ei mușchii în vitrina mass-media. Concurența noastră directă, adică celălalt cotidian tipărit, tăcea mâlc pentru că e depășită nu doar de noi, dar și de situație.
Ieri seară însă, mi-a fost dat din nou să citesc despre cum ar fi unii lideri.
Prieteni, nu știu cum să scriu mai pe înțelesul vostru așa că o să scriu direct: duminică, 17 ianuarie 2016, Monitorul de Vrancea a avut 26.225 de vizitatori unici. Douăzeci și șase de mii! Câte afișări? 76.009! Șaptezeci și șase de mii! Intrați, verificați, o poate face toată lumea apăsând pe butonul trafic ranking din josul paginii noastre, www.monitorulvn.ro. Buton de ăsta mai au și alții pe aici, dar ei nu vă zic de el pentru că le e rușine de ce veți găsi la rezultate.
Dar stați așa! Nu plecați, că mai urmează! Fiindcă tot alergam singuri (pe bune…), am ieșit pe locul doi, după cum e o glumă de-a noastră, internă, pentru că, țineți-vă bine, a doua zi, luni, 18 ianuarie 2016, am avut… să bată tobele…. 28.094 vizitatori unici. Douăzeci și opt de mii!
Deci, mă băieți și fete care vă dați lideri, mai ușor cu pianul pe scări, că-l scăpați peste picioare și nu mai aveți cu ce tasta…
A! Și încă ceva! Monitorul de Vrancea a ajuns aici, departe, foarte departe de orice alt site cu pretenții de ziar dar fără finalizare, datorită acestor oameni despre care vă spun că muncesc extraordinar de mult, nu prin pomparea de bani în campanii agresive de promovare din partea unui deputat la mâna a treia. Asta așa… ca să știți. Că știm.
