Cererile depuse la instanțe de persoanele agresate fizic de un membru al familiei, pentru emiterea unui ordin de protecție, vor fi soluționate mult mai repede decât până acum. Mai exact, în termen de 72 de ore, termen ce nu poate fi depășit. Modificarea cu privire la termenul de soluționare apare într-un act normativ publicat în Monitorul Oficial.
Legea nr. 217/2003 privind combaterea violenței în familie a fost modificată la finalul anului 2015, mai exact pe 30 decembrie, atunci când în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 979, a fost publicată Legea nr. 351/2015. Potrivit documentului, „cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă de urgență și, în orice situație, soluționarea acestora nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie”, scrie în actul normativ menționat anterior.
Și până acum cererile se judecau în camera de consiliu și tot în prezența procurorului. Măsura, adoptată de parlamentari în luna decembrie a anului trecut, vine în contextul în care, până acum, soluționarea cauzelor privind emiterea ordinului de protecție se realiza, uneori, greu, termenele de judecată fiind adesea prelungite. Spre exemplu, la Judecătoria Focșani au fost cereri care s-au soluționat și în trei luni, din diferite motive, dar și cereri care s-au soluționat foarte repede. Potrivit informațiilor primite ieri de la reprezentanții Judecătoriei Focșani, până acum, reglementările prevedeau că „cererile se judecă de urgență, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie”, fără a fi însă prevăzut un termen-limită.
Anul trecut, pe rolul judecătoriilor vrâncene, respectiv Focșaniu, Panciu și Adjud, s-au întregistrat 35 astfel de cereri. Unele dintre ele au fost soluționate, altele sunt în curs de soluționare. Spre exemplu, la Judecătoria Focșani, în 15 decembrie anul trecut, o astfel de cerere s-a soluționat chiar de la primul termen. Conform soluției, care a putut fi contestată în termen de 3 zile de la comunicare, instanța a dispus „evacuarea temporară a pârâtului din imobilul situat în com. Milcovu, jud. Vn., pe o durată de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 250 metri față de reclamantă și de copii (…) pe o durată de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Interzice pârâtului să se deplaseze în com. Milcovul, sat Milcovul, jud. Vn., pe o durată de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Interzice pârâtului de a iniția orice contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, pe o durată de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. (…)”.
Ce se poate dispune prin ordinul de protecție
Inițiatorii proiectului de lege au explicat că deși legiuitorul a stabilit în mod expres principiul soluționării cauzelor de violență domestică, din analiza practicii instanțelor de judecată au fost constatate anumite deficiențe și neconcordanțe ale aplicării reglementării, termenul de urgență având un caracter relativ, lăsat la aprecierea judecătorului.
Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie stabilește că orice persoană a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, în mod provizoriu, pentru maximum șase luni, una sau mai multe obligații ori interdicții.
Prin ordinul de protecție se poate dispune evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; limitarea dreptului de folosință a agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune (atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima); obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de resedința, locul de muncă sau unitatea de învațământ a persoanei protejate; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic, dar și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
De asemenea, instanța poate obliga agresorul să suporte cheltuielile de chirie și/sau întreținere pentru locuința temporară în care victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau vor locui. Totodată, agresorul poate fi obligat să urmeze consiliere psihologică și psihoterapie.
