Zeci de oameni – rude, bibliotecari, scriitori, cititori, colegi, prieteni, vecini și cunoștințe, s-au adunat ieri, la orele amiezii, în Capela Cimitirului Sudic din Focșani, pentru a-și lua adio de la cel ce a fost bibliotecarul Gabriel Funica și pentru a fi aproape, în aceste clipe de durere nesfârșită, soției, fiicei și mamei acestuia. Îndoliați, fiecare dintre cei prezenți au lăsat flori, au adus coroane, au aprins lumânări, au rostit cuvinte de mângâiere îndureratei familii, însă niciunuia nu-i venea încă să creadă că Gabriel Funica, atât de brusc și de brutal, a ales calea veșniciei, luându-și viața…
În cartea de condoleanțe, așezată discret alături de tabloul cu fotografia sa, cei care au dorit au putut să aștearnă, în semn de rămas bun, câteva cuvinte. „Ai trăit într-o discreție totală și ai ales să pleci dintre noi într-o mare zarvă. Sper că în lumea pe care ți-ai ales-o mult, mult prea devreme, dragul și iubitul meu coleg solitar, să-ți găsești liniștea pe care n-ai găsit-o aici, pe acest pământ efemer. Dumnezeu să te ocrotească în Marea Sa dragoste pentru oameni”, este unul dintre mesaje. „O persoană discretă dar cu un simț al umorului ieșit din comun. Nu vom uita niciodată ce persoană deosebită ați fost!”, a scris altcineva.
„Sper ca bunul Dumnezeu să te primească la el cu brațele deschise și, de acolo unde ai ales să mergi, să-i veghezi pe cei dragi”, a scris, pe una din filele Cărții de condoleanțe Elena Cosma. „Ai plecat prea curând, prea tăcut și prea departe. Gândurile mele bune vor fi mereu cu tine și mă voi ruga să-ți fie drumul lin și ușor”, a scris și cumnata sa, Lili. „O bună bucată de vreme ne-a fost ca un frate. Chiar dacă viața ne-a purtat în alte colțuri ale țării, legătura de suflet a rămas. Sperăm că acolo unde e, să fie liniștit și aproape de Dumnezeu. Condoleanțe familiei”, au transmis Camelia și Nici Aurariu, veri primari ai decedatului. Și mesajele continuă: „Cea mai frumoasă carte este cea pe care nu ai scris-o. Am să țin minte. Dumnezeu să te ierte. Condoleanțe familiei”. „Sper să scrii acum cea mai bună carte. Timpul îți este aliat. Și sper că ai dezlegat dilema regretelor. Noi le mai păstrăm, câtă vreme mai locuim aici. Restul, cum bine știm, e tăcere”, a scris și scriitoarea Ștefania Oproescu.
„Lumea-i ca roua/ Doar ca roua. Și totuși…”
Momentul în care preotul Dan Lucrețiu Pătrășcanu a început scurta slujbă specială care se face celor ce-și iau viața, a îndurerat și a smuls lacrimi de tristețe tuturor. Cu nemărginită durere, soția, fiica, întreaga familie a celui ce-a fost Gabriel Funica au ascultat apoi discursul rostit de Teodora Fîntînaru, directorul Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, acolo unde cel trecut în neființă a lucrat un sfert de secol. „Îndurerată familie, nouă nu ne vine să credem că suntem aici. Nu ne vine să credem că colegul nostru, Gabriel Funica, este aici. A fost colegul nostru, pentru mulți dintre noi mai bine de 25 de ani. A fost un coleg bun, un om onest și loial instituției, un bun prieten. Pentru mine a fost fratele pe care nu l-am avut niciodată și un adevărat prieten. Știți ce greu este să întâlnești, astăzi, prieteni adevărați… Pentru noi e un moment foarte greu, pentru că este prima dată când instituția noastră se confruntă cu un astfel de caz și cu o astfel de situație tragică. Trebuie să-i facem față într-un fel sau altul, trebuie să ne plecăm în fața evidenței, dar totuși… Nouă nu ne vine să credem că suntem azi aici și că Gabriel Funica, bunul nostru coleg, e aici. Nu ne vine să credem că luni (azi – n.r.), când vom veni la serviciu, n-o să mai găsim ușa deschisă, pentru că dânsul era primul care venea și deschidea și ne dădea binețe… Nu ne vine să credem că pe 27 noiembrie n-o să-i mai spunem «La mulți ani», așa cum am făcut de atâta vreme. Și că nici n-o să mai primim urările sale delicate, la ziua fiecăruia dintre noi… Nu ne vine să credem că înțeleptul bibliotecii, așa cum îl numeam, o să ne lipsească de acum încolo la întâlnirile importante, unde luam decizii importante pentru bibliotecă”, a spus Teodora Fîntînaru, adresând condoleanțe familiei în numele întregii biblioteci, dar și al cititorilor, unii dintre ei, care l-au cunoscut și îndrăgit pe Gabriel Funica, fiind ieri prezenți la înmormântare. „Vreau să mulțumesc tuturor celor ce s-au implicat, colegilor mei care au dat dovadă de o solidaritate impresionantă… Mi-am amintit, venind încoace, de un frumos verset dintr-un psalm care spunea: «Omul ca iarba, zilele lui ca florile câmpului…» Citind cartea «Hârtii lipite», am văzut aici, așezat cum trebuie de domnul Funica, un hai-ku: «Lumea-i ca roua/ Doar ca roua/ Și totuși…». Trebuie să reflectăm la acest «Și totuși». Să-i păstrăm lui Gabriel Funica amintirea pe care o merită, înțeleptului nostru, colegului nostru… Dumnezeu să-l primească așa cum trebuie în marea Sa Împărăție și să-i așeze această carte și un spic de grâu acolo, lângă el…”, a spus Teodora Fîntînaru, așezând în sicriul cu trupul neînsuflețit cartea „Hârtii lipite”.
Cuvânt de bun rămas de la scriitori vrânceni
Scriitori și poeți membri ai Asociației Culturale „Duiliu Zamfirescu” – Gheorghe Andrei Neagu, Lili Goia, Ștefania Oproescu, Virgil Panait, au fost prezenți ieri la înmormântarea celui ce le-a fost atâta vreme coleg.
Potrivit celor scrise în cartea de condoleanțe de președintele asociației, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, urmează ca în perioada următoare să fie scos un nou volum, o carte postumă, în care să fie cuprinse toate editoriale scrise de Gabriel Funica în Revista „Oglinda Literară”, în ultimii cinci ani. „Nu știu dacă timpul sau Gabi n-a mai avut răbdare. În ambele cazuri, spiritul și tot ce a însemnat Gabriel Funica mă va însoți tot timpul. Sper să pot lansa și volumul postum al editorialelor revistei «Oglinda Literară» în aproape cinci ani de zile. Să-ți fie somnul mai lin acum, când ai intrat în patrimoniul cultural, că atunci când ai trăit, culturnicii n-au avut timp de tine, Gabriele”, a scris Gheorghe Andrei Neagu.
La rândul său, Ștefania Oproescu a adresat familiei îndurerate și îndoliatei asistențe câteva cuvinte, în memoria celui ce-a fost bibliotecarul și publicistul Gabriel Funica. „Condoleanțe familiei și tuturor celor care suntem aici pentru că am fost cu toții, într-un fel, familia lui Gabriel Funica. Un om care a reușit cu discreție, cu o delicatețe, cu o tandrețe, o intuiție, să ne apropie pe fiecare și care a plecat fulgerător și ne-a lăsat înspăimântați… Sper să ne revenim. Sper să-i păstrăm amintirea așa cum a fost și nu în clipa asta fulgerătoare, care l-a luat. Regrete… Am preluat regretele toate ale lui Gabriel Funica și poate dilematica sa existențială, pe care să le putem duce mai departe. Și pe el, să-l ușureze Dumnezeu…”, a spus Ștefania Oproescu.
Dumnezeu să-l odihnească…
Bibliotecarul, eseistul și scriitorul Gabriel Funica și-a pus capăt zilelor în locuința sa din Focșani, prin spânzurare, pe 13 august, lăsând în urmă un bilet adresat familiei. Urma ca pe 27 noiembrie să împlinească 54 de ani.
A fost bibliotecar la Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea începând cu anul 1991. A lucrat în departamentul Relații cu publicul, Secția Sala de Lectură și la Secția de Carte Veche a bibliotecii. A fost redactorul șef al Revistei „Lector” a Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” și membru al Cenaclului Cultural „Duiliu Zamfirescu” din Focșani. A scris editoriale în Revista „Oglinda Literară” din Focșani și a fost membru fondator și președinte al Asociației „Cărți Deschise” a Bibliotecii Județene. Totodată, este autor al volumului Hârtii lipite (2005), volum care a fost așezat lângă trupul său neînsuflețit, să-l însoțească în veșnicie…
Monitorul de Vrancea transmite condoleanțe familiei îndoliate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
