Ora de religie nu mai este obligatorie. Elevii majori și părinții care doresc ca ai lor copii să participe la ora de religie trebuie să depună o cerere în acest sens, la conducerea unității de învățământ. Cererea trebuie depusă până pe 6 martie.
Potrivit unei adrese primite de Inspectoratul Åžcolar Județean (ISJ) de la Ministerul Educației și Cercetării Åžtiințifice (MECS), școlile trebuie să aducă la cunoștința părinților necesitatea depunerii de cereri pentru participarea copiilor lor la ora de religie. „Informarea elevilor și părinților/reprezentanților legali din învățământul primar, gimanzial, liceal și profesional referitor la prevederile legale privind participarea la orele de religie și la conținutul și motivarea deciziei nr. 669/12.11.2014 a Curții Constituționale. Informarea elevilor și părinților/ reprezentanților legali ai acestora că, în situația în care doresc să își exercite dreptul constituțional de a participa la orele de religie, conform confesiunii proprii, trebuie să adreseze unității de învățământ o solicitare scrisă”, se arată în adresa primită de ISJ.
În lipsa solicitării scrise, copilul nu va mai studia disciplina religie începând din acest semestru. Adresa primită la ISJ mai precizează faptul că elevilor aparținând celor 18 culte religioase recunoscute de stat li se asigură școlarizarea în confesiunea proprie.
Această procedură a fost elaborată după ce Curtea Consituțională (CC) a decis, în noiembrie 2014, că obligația de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea educației, este neconstituțională, oficiali ai Curții precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută doar de cei care vor să studieze disciplina. CC a arătat că oferta educațională pentru această disciplină este de natură să afecteze libertatea de conștiință. „Curtea constată că modul în care legiuitorul a reglementat prin art. 9 alin. 2 din teza întâi din Legea 84/1995 și art. 18 alin. 2 teza întâi din Legea 1/2011 oferta educațională referitoare la disciplina Religie este de natură să afecteze libertatea de conștiință. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Consituție individul se bucură de libertatea neîngrădită a gândirii, a conștiinței și a credinței religioase, situație ce conferă consistență liberei dezvoltări a personalității umane ca valoare supremă garantată de Legea fundamentală”, au motivat atunci judecătorii CC.
