Totul a început în urmă cu cinci ani. A observat, din întâmplare, că are o gâlmă cât o unghie pe abdomen, care se deplasează dintr-o parte în alta. N-a durat mult până s-a localizat în partea stângă și din acel moment a început să crească. Și a tot crescut, până când a ajuns să cântărească, în prezent, aproximativ 5 kilograme. Iar lângă ea, recent a apărut un… „pui”, adică încă o gâlmă, acum tot cât unghia, dar care începe să crească la rândul ei… În tot acest timp, Marian Teodorescu, de 65 de ani, din Focșani, a umblat pe la medici, atât în spitalul din Focșani, cât și prin Galați. Disperat, omul dorea să afle ce are, eventual să fie operat și eliberat de povara ce-o poartă în partea stângă a trupului. „Dar nu mi-au făcut nimic. Culmea este că am făcut tomograf și acolo toate s-au văzut că sunt normale! Păi cum să fie normale dacă eu am gâlma asta cât o minge de baschet în corp? Doar se vede cu ochiul liber. Dacă aș avea bani, aș da, să-mi facă măcar o biopsie să văd, am cancer sau nu! Dacă aș plăti m-ar opera, că am mai văzut la spital la Galați pe cineva tot așa, care s-a operat. Din câte știu, operația costă 4000 de lei. Noi nu avem nici ce să mâncăm, nici vorbă să mai avem cum să facem rost de atâția bani!”, a explicat Marian Teodorescu. Cine dorește să-l ajute cu bani pe acest om, dar și cu donații constând în alimente, o poate face sunându-l la telefon 0765.333.326 sau venind cu donațiile la sediul redacției noastre! Haideți să „Dăruim împreună, pentru o lume mai bună!”.
Într-un apartament modest, dar strălucind de curățenie, dintr-un bloc din urbea noastră, o familie se chinuie să treacă peste încă și încă o zi, chinuită de sărăcie, lipsuri și, ca și cum n-ar fi de ajuns, de boli. Boli crunte ce și-au făcut cuib în trupurile tuturor membrilor ei: fata, mama și tatăl. Totuși, dacă cei doi părinți au învățat, în ani, să facă față bolii psihice a fiicei lor, care a înregimentat-o în rândul persoanelor cu handicap, dacă Georgeta Teodorescu, mama acesteia, a învățat că trebuie să ducă pe picioare – chiar și atunci când rămâne fără mâncare și fără medicamente – diabetul și boala care i-a îmbolnăvit inima, pentru Marian, soțul ei, timpul pare să nu mai aibă răbdare.
După ce cu câțiva ani în urmă acesta a supraviețuit unei intervenții chirurgicale la plămâni, unde a avut pleurită, operație în timpul căreia a făcut și un infarct, după ce că suferă de o boală de inimă catalogată de medici „cu risc înalt”, i-a pus capac o tumoră pe splină ce a ajuns să-i dea dureri greu de suportat și de care nu vrea să-l scape, zice el, niciun medic! „La două, trei luni de la operația la plămâni mi-a apărut așa, ca o gâlmă cât unghia de la degetul mic, aici la burtă. I-am arătat soției cum se mișcă dacă o apeși, dintr-o parte în alta. Am crezut că trece de la sine, dar la câtva timp s-a localizat aici, în stânga, și a început să crească. Se făcea din ce în ce mai mare, văzând cu ochii”, a explicat Marian.
Alarmat, s-a dus bine-nțeles la doctor. Mai întâi la noi, la Spitalul Județean, unde i s-a spus că tumora este pe splină și că, pentru a se vedea dacă este malignă sau benignă, trebuie operată și făcută o biopsie. Dar că această operație nu poate fi făcută la spitalul din Focșani. Cei doi au făcut pe dracu-n patru cum se zice, s-au împrumutat la CAR-ul Pensionarilor de 1500 de lei și au luat drumul Galațiului, acolo unde Marian făcuse și operația la plămâni. „L-au ținut acolo două săptămâni. Am dat banii pe investigații, am dat în dreapta și-n stânga că știți cum este când ajungi la spital, iar la urmă i-a spus doctorul că decât să-l opereze, mai bine să-și ia un brâu și să stea încins cu el! Cât o trăi să trăiască incins cu brâul! După aia am aflat noi de la alții care s-au operat că îți trebuie bani, nu glumă, ca să-ți facă așa o operație… Că acolo merge cu câteva sute de euro, nu cu sute de lei, iar noi de unde Doamne iartă-mă să-i luăm, că aproape nu le știm culoarea… „, a spus Georgeta.
Și s-au întors la Focșani mai disperați decât plecaseră. Și în plus, datori la CAR, de unde s-au împrumutat atât cât au putut, în speranța că vor rezolva problema sau măcar vor obține un diagnostic cert.
„Sunt zile în care nu avem ce mânca”
La Focșani au aflat însă, de la un medic, că aceste tumori pot fi totuși operate și că intervențiile respective se pot face fie la Iași, fie la București. Și că într-adevăr, costă. Costă cam 4000 de lei, dacă nu cumva mai mult. „De unde să-i luăm? Eu am fost infirmieră la ATI, iar bărbatu-meu a lucrat în construcții, dar avem fiecare câte 350 de lei pensie. Câte 200 de lei lunar ne costă tratamentul pentru inimă, pentru amândoi. Am fost săptămâna trecută la doctor, ne-a dat rețetă, dar nu avem cu ce s-o cumpărăm. Chiar dacă sunt compensate, tot trebuie să plătim diferența, care este prea mult pentru noi. Acum, iarna, întreținerea vine cam 300 de lei lunar, lumina aproximativ 150 de lei, rata la CAR este 160 de lei, socotiți și dumneavoastră că nu rămâne aproape nimic… Fata ia și ea o pensie de handicap de 230 de lei, dar are nevoile ei. La gunoi avem restanță de 405 lei, trebuie să-i dăm măcar eșalonat. Vă spun sincer, sunt zile în care nu avem ce mânca… Cum e și astăzi, când am doar câțiva cartofi…. Cui să-i spui să te ajute? Unde să ne ducem? Ce să facem? Să așteptăm să murim că nu ne putem lua medicamentele? Să așteptăm să i se facă lui Marian tumora de 10 kilograme? Ce să facem?”, a explicat biata femeie.
Obligați să ceară ajutor public ca să supraviețuiască!
Vă închipuiți cât de dificil și cât de jenant este să ajungi la un moment dat al vieții, să conștientizezi că tu, cel care odată poate nu erai cine știe ce bogat, dar erai în putere și puteai să te descurci, trebuie să apelezi public la generozitatea semenilor pentru a supraviețui? Vă închipuiți câtă revoltă amestecată cu deznădejde îți provoacă neputința, știind că tu, cetățean european, care ai muncit o viață întreagă nu ai posibilitatea să beneficiezi, la pensie, dacă nu de-un venit decent, cel puțin de servicii medicale care să nu te coste, oferite de specialiști care să nu te umilească și care să te trateze conform jurământului lui Hipocrate?
De ce trebuie ca Marian, a cărui tumoră este mai mult decât vizibilă, în România mileniului trei să umble din spital în spital și să iasă din ele la fel cum a venit, fără să îi fie făcută măcar o biopsie? Pur și simplu, mai pe românește, omul vrea să știe dacă are cancer sau nu! Și chiar dacă are, vrea să scape de greutatea tumorei acum de 5 kilograme, care nu se mai oprește din creștere! Vrea, dar nu are bani pentru asta! N-are 4000 de lei! Că așa e la noi, omul bolnav trebuie să plătească, ca și cum n-ar fi cotizat vreodată la sistemul de sănătate! Și de unde să scoți atâția bani, când tot venitul tău este de 350 lei lunar și al perechii tale tot atât?!
„Asta e viața mea… Unii o duc prea bine, alții nu pot deloc… Cel mai grav este că nimeni, de pe unde am fost, nu mi-a explicat clar, nu mi-a dat vreo informație despre ceea ce am eu. Nici măcar la tomograf nu mi-a ieșit că aș avea ceva pe la organele interne, totul apare în limite normale! Ce fel de spitale avem, spuneți și dumneavoastră, când tumora mea trebuie să fi orb să nu o vezi?! Dar și un orb ar vedea-o!”, a spus, necăjit, Marian.
Sărbători cu masa goală și disperare în suflete
În situația dramatică în care sunt, sărbătorile, oricare ar fi ele, constituie, pentru familia Teodorescu, motiv de și mai profundă suferință. Singurul ajutor pe care-l vor primi luna aceasta cei doi sunt pachetele cu alimente de la UE, însă nevoile lor sunt mult, mult mai mari. „Nici nu ne gândim la Crăciun, că n-avem nici de unele. Fata are puseuri de agitație din cauza bolii, așa s-a născut… Acum are 42 de ani, are miopie, am reușit s-o operăm, dar tot nu vede bine… Eu sunt diabetică, dar nu am cum să țin regim pentru că să mănânci ce trebuie la diabetici costă mult mai mult decât ce mănâncă un om sănătos. Medicamentele pentru inimă sunt o urgență, tumora lui Marian e o urgență… E greu tare, vă spun sincer, și nici nu știu cum o să ne descurcăm… Avem mare nevoie de ajutor, pentru că nu te joci cu sănătatea…”, a explicat Georgeta.
Dacă doriți să vă alăturați Campaniei „Dăruim împreună pentru o lume mai bună!”, derulată de „Monitorul de Vrancea” și Asociația ȘAPTE în această perioadă, dacă doriți să contribuiți puțin la înseninarea sărbătorilor de iarnă ale acestor oameni greu încercați, o puteți face donându-le fie bani, fie alimente care să le îndestuleze măcar Crăciunul. Și mai ales, gândiți-vă că un leu sau mai mulți, atât câți vă lasă inima să dăruiți, puși unii peste alții, ar putea face să se strângă suma de 4000 de lei necesară lui Marian. Punând leu peste leu, l-am putea elibera, împreună, pe bietul bărbat de tumora gigant care îi apasă din ce în ce mai greu, atât trupul cât și sufletul.
