Olga Ostafi este din Republica Moldova, iar anul acesta a obținut nota 10 la examenul de Titularizare, deși nu are nici un fel de experiență la catedră. A venit în urmă cu 8 ani în România, la Liceul de Artă „Gh. Tattarescu” în cadrul unei burse pentru elevii basarabeni. A urmat apoi cursurile Universității „George Enescu” din Iași după care s-a întors la Focșani. După mai multe încercări în domeniul privat a trecut la învățământ. Cu pregătire intensă, multă voință și un dram de noroc tânăra moldoveancă a reușit să ofere o lecție chiar și profesorilor cu experiență. Prin modul de abordare a subiectelor a obținut punctajul maxim în cadrul examenului de Titularizare. Are vise mari și crede în această nouă profesie pe care și-a ales-o, dar mai ales crede în generațiile pe care le va îndruma în viață.
Rep: Nu ați mai avut experiența unui astfel de examen, ce secret ați folosit pentru a lua nota maximă?
O.O: Nu am mai avut experiența unui examen în afara celui de licență. Nu știam exact ce se cere, eu am scris doar ce am simțit. A fost o lucare ce se baza pe atenția pentru elev și rolul profesorului de educație plastică. Probabil că le-a plăcut corectorilor metoda didactică aplicată.
Rep: Și care este rolul profesorului de educație plastică?
O.O: Copiii au capacități, toți au talent, eu nu cred că există vreunul fără. Rolul nostru este să extragem ce este în ei, prin orele de educație plastică. Nu trebuie să fim duri, trebuie să avem empatie cu elevii, să îi încurajăm atunci când au o problemă, să creeze și să nu corespondeze în altceva. Să deseneze, să foloseacă o anumită culoare.
Rep: Cum ați ajuns la noi în țară?
O.O: Am dat examen pentru locurile cu bursă pentru liceu. Am făcut apoi facultatea la Iași.
Rep: A fost visul dumneavoastră de a ajunge în România?
O.O: Aveam 15 ani, a fost o hotărâre de moment să încerc și altceva. Am dat examen acolo și am optat pentru România, nu scria și județul, localitatea. Părinții au avut încredere în mine. Am văzut România ca pe o deschidere. Am terminat Școala de Arte Populare la mine în localitate în Moldova, în perioada gimnaziului. Sistemul educațional în Republica Moldova prevede nouă clase obligatorii după care am dat examen să intru la Colegiul de Artă de acolo, dar am dat o probă în plus pentru a putea obține un loc pentru cele 13 din România. Nu am putut opta pentru un județ anume ci ni s-a spus direct că toți cei care eram detașați pentru România vom merge la Focșani. Mai fusesem până atunci în România, în tabără la Năvodari. Cred că am fost primii basarabeni care am venit la Liceul de Artă în 1996.
Rep: Anii petrecuți la Liceul de Artă din Focșani cum au fost ?
O.O: Au fost niște ani foarte frumoși, iar după patru ani ne-am dus toți cei 13 veniți din Republica Moldova, care am terminat Liceul de Artă, la aceeași facultate, la Iași, la Universitatea „George Enescu”. Am terminat pictură murală și decorațiuni interioare.
Rep: După ce ați terminat facultatea de ce nu ați dorit să intrați în învățământ? De ce ați luat decizia abia acum?
O.O: Mi-am întâlnit prietenul în clasa a X-a de liceu și m-am întors pentru el în Focșani. Mi-am găsit de muncă după terminarea licenței. Am lucratla „Mara” la marketing, era frumos mai ales pentru o proaspăt absolventă și salariul era bun. După care am plecat la Bricostore ca decorator, iarăși o meserie frumoasă. După care am născut și am stat 4 ani să îmi cresc copilul.
Rep: A fost o perioadă destul de lungă de când nu ați mai acordat studiului o mare importanță. Nu a fost dificil să reveniți?
O.O: Având în vedere că am terminat facultatea în 2004, mi-a venit greu. Am căutat materiale, am fost la Casa Corpului Didactic și mi-am tras la xerox cărți. Am căutat pe internet programa de examen și singură m-am pregătit. Prima probă la examen a fost practică, am predat la o clasă de-a XI-a. M-a încurajat și doamna profesoară acolo, Gabi Arghirescu, de la Liceul Pedagogic. Probabil că m-a văzut că sunt mai conștiincioasă și m-a încurajat, după cum se vede am și reușit să obțin această notă. Este foarte multă materie de învățat, nu ai cum să acoperi totul teoretic. Nu mă gândeam că memoria mea este atât de bună după 4 ani în care am avut grijă doar de copil.
Rep: Care este motivul pentru care ați optat după atâția ani pentru învățământ?
O.O: Înainte mă gândeam doar la partea strict financiară, la Bricostore era binișor. Acum am spus că este păcat să renunț la ceea ce îmi place, de aceea am venit în învățământ.
Rep: Având în vedere că lucrați mult cu paleta de culori, care sunt cele preferate?
O.O: Culorile calde care crează senzație plăcută, nicidecum culorile reci.
Rep: Pictați?
O.O: Am pictat, dar cât am fost cu fetița am făcut bijuterii din diferite materiale achiziționate de pe internet și am și croșetat mult. Am mai decorat o clinică, un cabinet și am mai amenajat, dar la cunoștințe, prieteni. Am publicat proză, poezie, în perioada liceului. Nu mă consider artist.
Rep: În prima zi de școală cu ce gânduri mergeți la copii?
O.O: Mergeți cu întrebarea cam departe. Într-adevăr a fost un vis să ajung la catedră, dar îmi era frică să visez pentru că îmi era frică de dezamăgiri. Sunt realistă de obicei și nu sunt euforică. Nu știam exact ce înseamnă, dar am învățat și am reușit la acest examen, vreau să cred că voi reuși și cu ei în sala de clasă.
Rep: V-ați orientat spre vreo școală unde să predați?
O.O: Nu sunt posturi titularizabile, sunt câteva ore la Școala „Duiliu Zamfirescu” și completare de normă vom vedea…
Rep: Cum vedeți România și ce înseamnă pentru dumneavoastră?
O.O: Aici m-am format ca om, ca femeie. Acolo când mă duc, mă duc în vizită. Mă trag rădăcinile, când mă duc acasă mă simt alt om, mă simt mai protejată. Având în vedere situație geopolitică de acolo aș îndruma și alți copii să vină în România.
Rep: Ce așteptări aveți de la sistemul de învățământ?
O.O: Mă interesează doar rezultatele elevilor. Dacă mă gândeam la satisfacții materiale nu veneam în învățământ.
