Astăzi vom face cunoștință cu profesoara de Limba și Literatura Română Alina Zoltan, de la Liceul Teoretic „Emil Botta” din Adjud. În anul școlar trecut, profesoara s-a făcut remarcată și mai mult prin elevul său Vlad Munteanu, care a reușit să obțină locul I la Olimpiada Internațională de Limbă, Literatură și Spiritualitate Românească.
Ne-am întâlnit cu profesoara Zoltan cu prilejul Zilelor Liceului Teoretic „Emil Botta” din Adjud, în mijlocul copiilor, fiind veselă și mereu dornică să le capteze atenția cu ceva nou și interesant. Este absolventă a Liceului Teoretic „Emil Botta” din Adjud, promoția 1994. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din Alba Iulia. În 2003 s-a reîntors la Liceul Teoretic din Adjud, dar în calitate de dascăl. Åži-a făcut meseria cu devotament și dragoste pentru copii și pentru educație, iar rezultatele obținute cu elevii săi o plasează în vârf. Între pasiunea pentru actorie și meseria de dascăl, destinul, dar și exemplul dat de fosta sa profesoară de Limba și Literatura Română au așezat-o la catedră, unde se simte împlinită profesional, dar și fericită. „Revenirea mea aici ține de acest destin și cu siguranță nu este întâmplător și probabil nimic nu e întâmplător în viața noastră. Dar aici am familia, aici e casa, aici este liceul. A fost o experiență extraordinară să mă întorc la liceu ca profesor, după ce am fost elevă. A fost emoționant și n-am căutat în acești ani decât să îmi fac treaba. Mi-am dorit dintotdeauna să fac filologie și am făcut filologie cu mare dragoste și pentru profesoara mea de Limba și Literatura Română, care din păcate nu mai este, Stancu Maria”, a spus Alina Zoltan.
Reporter: Ați iubit dintotdeauna această meserie, de profesor?
Alina Zoltan: De foarte micuță, cred că din clasa a V-a am știut că o să fiu profesor de Limba și Literatura Română, am știut că voi face filologie. M-aș fi gândit la un moment dat la altă carieră, la cea de actor, dar în final am ales litaratura. Eu am avut și un accident, asta face parte din recuzita destinului meu, și probabil că Dumnezeu a știut de sus, de acolo, că acest lucru se va întâmpla și că m-ar fi împiedicat să continui o astfel de carieră. Mă simt foarte bine cu ceea ce fac.
Rep.: Care sunt avantajele și dezavantajele acestei profesii?
A.Z.: Consider că cel mai mare avantaj este lucrul cu elevii, pentru că sunt tineri, foarte ofertanți și constituie un material de modelat extraordinar. Fiecare este o mare responsabilitate. Aș vrea să nu stric niciun material și să devină toți, așa cum spune Brâncuși, o măiastră, să las acolo o tușă frumoasă în acest lut.
Rep.: Ce sfaturi ați da elevilor din ziua de astăzi?
A.Z.: O să râdeți de mine, dar exact ca Lenin, învățați, învățați, învățați! Nu spun că asta este totul, aș vrea să se dezvolte, să caute ei ce au mai valoros în interior, să-și asculte vocea lăuntrică și să urmeze exact traseul acela care să le permită, așa cum spunea Nicolae Manolescu despre Emil Botta, să fie ei înșiși și să-și joace propriul rol în destinul lor dacă se poate, pentru ca ceea ce vor face în viitor să-i definească și să li se potrivească, fiindcă asta îi va scuti de efort.
Rep.: Pentru părinți ce sfat ați avea?
A.Z.: Să nu uite că sunt parte integrantă din educația copiilor, din procesul de învățământ. Nu vreau să mă exprim neapărat ca într-un manual de psihopedagogie, dar la rezultatele lor contribuie și ei, pentru că suntem un triunghi: profesori, elevi și părinți. Să fie foarte preocupați de ce se întâmplă cu copiii lor, să le acorde mult timp, deși știu că în ziua de astăzi, aici pot să spun din experiența personală, părinții au tot mai puțin timp pentru copiii lor.
Rep.: Își mai dau interesul elevii la fel de mult pentru învățătură ca atunci când erați dvs. elevă?
A.Z.: Cred că este o stare de normalitate. Åži eu am făcut parte dintr-un colectiv în care existau vârfuri, elevi care învățau constant, cei 5-6 pe care te bazai mereu. Exista și partea de mijloc, a celor care depuneau eforturi pentru a depăși pragul notelor de 7-8 , însă existau și cei care aveau probleme, erau pe graniță, mai sus, mai jos. Î prezent, consider că nu s-a schimbat foarte mult nivelul unei clase de elevi față de cum era atunci când am absolvit eu. Åži acum sunt elevi cu care poți să lucrezi la clasă, vârfuri, cei care fac performanță, elevi de mijloc și elevi care sunt „pe graniță”.
Rep.: Ce metode aplicați la clasă pentru a-i determina pe elevi să învețe, să participe activ la orele dvs.?
A.Z.: Ar trebui să-i întrebați și pe ei. Chiar am ascultat zilele trecute eseuri în care i-am rugat să-mi împărtășească din experiența lor de elevi ai acestui liceu aflat într-o săptămână de sărbătoare. Mulți dintre ei au afirmat că aici când se învață, se învață, și atunci când ne relaxăm, ne relaxăm ca într-o pauză pe care o dai unui sportiv să se odihnească. Eu, cel puțin, încerc să empatizez cu clasa. În momentul în care văd că lucrurile sunt prea încordate și au nevoie de o respirație, o fac. Ne jucăm serios, ei nu simt că ne jucăm, dar inserăm o poveste terapeutică, inserăm un „calmant” care are legătură cu tema lecției. Dar nu forțăm lucrurile, ca să nu devină irespirabile.
Rep.: Elevii au prea multă materie, ați simțit din partea lor că ar obosi?
A.Z.: Este mult, este foarte mult, simțim și noi, sunt foarte multe noțiuni, dar deocamdată încercăm să le facem față. Unii, puțini ce-i drept, consideră că-i prea puțin, dar privind în ansamblu au foarte mult de învățat, nu doar din perspectiva obiectului meu, unde au și foarte mult de citit.
Rep.: Ce a însemnat pentru dvs. rezultatul lui Vlad la olimpiada internațională?
A.Z.: Rezultatul lui Vlad a fost copleșitor, minunat. Nu putem spune că nu ne dorim, ca profesori, un astfel de rezultat, o încunanare a muncii noastre, elevi și profesori, deopotrivă. Dar nu pot să spun că am avut doar asta în minte. Am avut în schimb în minte ca Vlad, după ce l-am descoperit, să se facă remarcat. Eu l-am ajutat trimițându-l la olimpiadă și a crescut de la an la an ca Făt- Frumos. În clasa a X-a locul II la faza judeteană, în clasa a XI-a locul I la județeană, locul I la olimpiada națională. Vreau să spun că în momentul acela am izbucnit în plâns, pentru că primul gând care mi-a venit a fost pentru părinții lui, cât de fericiți trebuie să fie. Eu cred că m-am situat pe locul al doilea în această fericire, deși trebuie să recunosc că este un rezultat care îmi marchează inevitabil cariera și să știți că mă responsabilizează foarte mult.
Rep.: Este cel mai bun rezultat pe care vi l-ați obținut?
A.Z.: Eu am mai avut trei participari la etapa națională, dar acesta este și primul rezultat la acest nivel, fără a mai vorbi de locul I la internațională. Îmi doresc, atât eu și cât și Vlăduț să repetăm istoria, pentru că a fost un rezultat istoric. Pentru liceul nostru a fost un moment istoric, dar menționez că nu este singurul rezultat din județ. Doamna profesoară Plăiașu Daniela, de la Colegiul Național „Unirea”, a pregatit o elevă care a repetat performanța de la internațională de două ori, profesor și elev pentru care am un deosebit respect. Åži pe Vlad îl respect enorm pentru abnegația și pentru motivația lui extraordinară cu care mă impresionează. Eu l-am susținut, l-am ajutat, i-am dat ca orice profesor bibliografie și este meritul lui că a urmat îndrumările mele. El, ca elev, a întrunit toate condițiile pentru un astfel de rezultat.
Rep.: Vă amintiți un moment comic petrecut în liceu?
A.Z.: Da, când am fost confundată de câteva ori cu elevele. Eram la un studiu de caz în care protagoniștii, deci cei care lucraseră la acest proiect, erau în fața clasei cu videoproiector, cu panou, cu tot ce trebuie pentru prezentare. Integrată printre elevi (eram în auditoriu), un elev întârziat, nou transferat în clasă, necunoscându-mă, s-a așezat lângă mine și m-a împins, să-i fac loc și abia apoi a realizat că eram doamna profesoară. Dar fost plăcut, chiar flatant pentru mine.
Rep.: Ce vă place să faceți în timpul liber?
A.Z.: Nu sunt doar profesor, sunt soție și mamă și mă ocup de copiii mei, îmi place să le gătesc, să le „prăjituresc”și fac lucrul acesta cu multă plăcere. În rest, îmi place să citesc și credeți-mă că marele meu regret este că nu am suficient timp să fac asta. Îmi place și să scriu, să compun poezie, marea mea dragoste. Am publicat versuri într-o revistă, chiar anul acesta, pregătesc și un volum personal, dar acest proiect necesită timp. Scriu tot ce simt. Poezia derivă din foarte mult subiectivism, mie îmi plac romanticii. Compun atunci când mă simt invadată de poezie, se întâmplă oriunde și oricând.
Rep.: Aveți timp să vă ocupați și de familie și de școală?
A.Z.: Toată lumea supraviețuiește. Timp liber nu prea am și îl dedic tot copiilor, într-o formă sau alta.
Rep.: Dacă ați da timpul înapoi ați merge tot pe același drum?
A.Z.: Nu ezit să spun da sau pe acela de care v-am vorbit mai devreme, actoria.
Rep.: Planuri de viitor?
A.Z.: Să-mi fac cât mai bine treaba, nimic mai mult. Åži dacă se poate, să urmeze totul firesc, ar fi minunat. Dar destinul ne așteaptă să-l trăim.
Rep.: Ce ar trebui schimbat în sistemul educațional românesc pentru ca lucrurile să meargă spre mai bine?
A.Z.: Merge și așa, dar poate că, nu știu, să mă aliniez și eu clișeului? Subfinanțarea este de vină pentru că este total nemotivantă. Dacă am face meseria asta pentru bani, n-am mai face-o. Dar ar fi mult mai bine dacă ar exista fonduri, nu numai pentru salarii, pentru carte, pentru tot ceea ce ar contribui la desfășurarea în condiții moderne, optime a orelor de curs. Ar trebui proiectoare, e-book-uri, e-read-ere, tot ceea ce presupune un învățământ modern, de calitate. E necesară, de pildă, finanțarea pentru a ne deplasa în excursii cu subiect literar, cultural, pentru că trebuie lărgit orizontul celor pe care-i educăm. Elevii trebuie să vadă cât mai mult ca să aleagă ce li se potrivește. Este un câștig orice contribuie la formarea lor, la dezvoltarea lor. Nu am fost în afară, dar cunosc câteva sisteme de învățământ. Toată lumea este fascinată de învățământul finlandez, care este considerat pe locul 1, din câte știu eu în Europa.
Rep.: Ați început cu elevii pregătirea pentru Bacalaureat?
A.Z.: Pregătirea pentru Bacalaureat începe chiar din clasa a IX-a, iar în clasa a XII-a, elevii sunt foarte responsabili și conștienți de rolul și importanța acestei evaluări.
Rep.: Ați mai dori să adăugați ceva?
A.Z.: Îmi doresc să fim sănătoși la minte și la trup, ca să ne putem investi în continuare resursele, cu toată motivația, pentru meseria aceasta care este atât de frumoasă! Trebuie să îți placă ceea ce faci.
