JÃNTÄ‚, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. â—Š Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.
Sursa: DEX ’98 (1998)
jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
Sursa: DOOM 2 (2005)
