Ziua Internațională a Bastonului Alb, zi creată special pentru a marca numeroasele realizări ale nevăzătorilor și slab văzătorilor și pentru a recunoaște rolul acestui obiect în creșterea independenței lor de mișcare, nu mai înseamnă nimic pentru orbii din Focșani. Ei spun că trebuie să fii ori iresponsabil ori foarte curajos să te apuci să circuli de unul singur, pipăind doar cu bastonul, printre gropile, șanțurile, îngrădirile, maldărele de pământ ce au transformat urbea într-o junglă greu de străbătut chiar și pentru văzători. Totodată, mulți dintre focșăneni habar n-au ce semnificație are bastonul alb, fapt dovedit printr-un sondaj realizat de reporterii noștri.
Bastonul Alb, deși e singurul obiect care ar putea da independență de mișcare orbilor, a devenit, în zilele noastre, o necunoscută. Atât pentru nevăzători, care nici nu știu, dar le e și teamă să îl folosească, cât și pentru foarte mulți dintre văzători, care habar nu mai au de semnificația acestui obiect. Și la urma urmei, de unde să știe de vreme ce în Vrancea din cei 2240 de nevăzători adulți și 27 de copii care există, doar unul (1!!!) merge singur pe străzi, cu ajutorul bastonului său alb? E Constantin Bălan, orb complet, considerat de-ai lui un adevărat kamikadze, înjurat deseori de șoferi și privit cu uimire nedisimulată de cei pe lângă care trece bătând mărunt, în dreapta și-n stânga, cu vârful bastonului lui…
A deprins orientarea cu bastonul alb fiindcă a participat la unicul curs organizat vreodată în Vrancea pentru așa ceva, derulat din decembrie 2003 până în septembrie 2004 de Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani. „A fost vorba de un curs la care au participat zece nevăzători din Focșani, din care doi din zonă rurală. Costel a fost singurul care a învățat să se deplaseze singur cu bastonul, iar în acei ani și topografia orașului era mai stabilă. În condițiile actuale, ca să fii nevăzător și să te deplasezi singur cu bastonul trebuie să fii ori iresponsabil ori foarte curajos. A devenit curată nebunie. Mașinile, deseori nu mai opresc nici la semafor, ce să mai zic de vederea bastonului alb! Unii cred că nici nu mai știu de semnificația acestui obiect și e și normal atâta timp cât nu mai face parte din peisajul cotidian. Ziua Bastonului Alb e un eveniment simbolic care la noi în țară, din păcate, nu mai e de actualitate. Orașele au devenit mult prea periculoase pentru mersul cu acest obiect”, a declarat Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare”.
La rândul său nevăzător, el a subliniat faptul că agresivitatea orașelor, a Focșaniului în speță, a limitat nevăzătorilor până și dorința de a mai ieși din casă pentru a se mai deplasa undeva. „Desigur, toți orbii ar dori independență, dar iată, cu bastonul nu poți circula, orașul fiind plini de săpături, gropi care modifică teritoriul în permanență. Școli de dresaj pentru câini însoțitori nu prea sunt în țară, iar dacă totuși ai un astfel de câine, ți-l atacă maidanezii. Așa că nevăzătorii preferă să stea în casă, iar nemergând pe stradă de atâta timp, și-au format și o teamă de a mai face-o”, a mai spus Mircea Bucur.
Scopul unicului proiect de orientare organizat vreodată la noi în județ de Fundația „Cartea Călătoare” a fost acela de a reda nevăzătorilor tardivi, independența în mișcare și demnitatea de a se descurca în condiții cât mai civilizate. S-au distribuit gratuit bastoane albe cursanților și altor nevăzători care le-au solicitat, a fost realizat un film documentar de 10 minute despre orientarea cu ajutorul bastonului alb și un site pe aceeași temă cu multe informații utile nevăzătorilor. De asemenea, a fost tradus un curs de orientare și mobilitate cu ajutorul bastonului alb, curs accesibil gratuit prin site-ul proiectului: http://www.bastonulalb.fcc.ro, și a fost achiziționat de la firma Sound Foresight Ltd din Marea Britanie un baston cu detecție a obstacolelor prin ultrasunete, numit Ultracane.
Cu toate acestea, din 2004 și până astăzi, singurul curajos nevăzător care se deplasează cu bastonul alb în Focșani a rămas doar Constantin Bălan. Poate și pentru că el nu poate vedea, la propriu, modul dramatic în care s-a transformat relieful Focșaniului în toți acești ani, astfel încât să-l ia spaima…
„Le e teamă să plece singuri”
Elena Smighelinschi, referent social în cadrul Filialei Vrancea a Asociației Nevăzătorilor și omul de suflet al tuturor celor lipsiți de vedere din județul nostru, a explicat că teama de pericolele pe care le pot întâlni aceștia pe stradă e principalul motiv pentru care nu doresc să-și câștige independența prin deprinderea mersului cu bastonul alb. „Nu ar fi deloc un lucru rău să învețe acest lucru, mai ales pentru cei tineri… Dar spun că sunt atâtea capcane pe stradă, că nu au niciun fel de adaptabilități care să le facă orientarea mai ușoară, că semafoarele nu sunt adaptate, nu sunt covoare și însemne tactile, și atunci le-ar fi teamă să plece singuri, preferând și obișnuindu-se să iasă doar însoțiți”, a explicat Elena Smighelinschi.
Totuși, pentru a sărbători cumva Ziua Internațională a Bastonului Alb, fie și chiar numai pentru semnificație, ea va merge astăzi, împreună cu 40 de nevăzători din județ, la spectacolul organizat la Buzău, de Asociația Nevăzătorilor. „Concertează aici atât nevăzători din Buzău, cât și din Vrancea. Invitat special este George Nicolescu, iar de la noi va cânta Romică Pogan”, a precizat Elena Smighelinschi.
Bastonul alb = crosă de golf, sprijin pentru bătrâni, băț vopsit
Dacă șoferii au citit despre bastonul alb cel puțin în Codul Rutier și știu că trebuie să se oprească atunci când văd un nevăzător ce trece strada cu astfel de obiect – fapt experimentat ieri, pe viu, de reporterii „Monitorului de Vrancea”, cei fără carnet de conducere nu prea au habar de așa ceva. Un raid făcut de reporterii noștri printre precupeții și trecătorii din Piața Moldovei și nu numai, au cam confirmat, din nefericire, acest lucru. „Bastonul alb? Dar de ce neapărat alb? Orice baston e bun când omul nu mai are stabilitate. La bătrânețe mai iei și bastonul”, a spus Anica Taru, din Focșani. „Nu știu ce înseamnă”, a recunoscut Mihaela, o adolescentă de 17 ani, cerând din priviri sprijinul colegei sale împreună cu care se ducea spre școală. „Bastonul este folosit de cei care au un handicap la picioare. Îl mai folosesc și bătrânii. Dar nu știu ce înseamnă bastonul alb”, a recunoscut și aceasta. „Poate ca să fie mai frumos, cine-l folosește îl vopsește în alb”, și-a dat cu părerea și Niculina Melinte, ce cumpăra, ieri, fructe în Piața Moldovei. „E ceva special? N-am auzit până acum. De ce, pentru că e alb?”, și-a exprimat nedumerirea și Titi C., legumicultor din Garoafa.
Iar un cetățean trecut de vârsta a doua, care stătea la marginea trecerii de pietoni și se uita cum reporterul „nevăzător” trecea strada cu ajutorul bastonului alb, și-a manifestat și el nedumerirea cu privire la ce este acest obiect. „O crosă de golf?”, a dat omul cu presupusul! Și exemplele ar putea continua. Nu doar că interlocutorii nu știau ce semnifică bastonul alb, dar nici nu și-au putut imagina că un orb ar putea merge singur pe stradă, orientându-se doar cu ajutorul unui baston!
Totuși, Bastonul Alb a fost, de-a lungul timpului, obiectul cu deosebită semnificație în viața celor ce nu văd cu ochii și are o poveste extrem de interesantă.
Istoria Bastonului Alb
Bastonul, ciomagul și bățul au fost, de-a lungul vremii, instrumente ajutătoare în deplasarea nevăzătorilor și slab văzătorilor. Din timpurile biblice se știe că măciuca ciobanilor era folosită ca instrument ajutător în călătoriile solitare. Nevăzătorii foloseau aceste instrumente pentru a-i avertiza asupra obstacolelor care se iveau în cale, și în special în călătorii. Abia în secolul XX el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că persoana care îl poartă este nevăzătoare.
După mai puțin de zece ani, bastonul alb și-a făcut prezența în societate. În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o mișcare națională privind folosirea bastonului alb de nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezești, ea a fost adoptată și de Marea Britanie. Acțiunea a fost sponsorizată de cluburile Rotary. În mai 1931, BBC a sugerat, în emisiunile sale, să li se dea nevăzătorilor un băț alb care să fie recunoscut pe plan universal ca simbol, indicând faptul că persoana respectivă are deficiențe de vedere. Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internațional Lion.
Metoda „Hoover” de folosire a bastonului alb
În 1931, Clubul Internațional Lion a început un program național în SUA de promovare a utilizării bastonului alb de nevăzători. În anii 1920-1930 nevăzătorii mergeau ținând bastonul diagonal în fața lor, într-o poziție fixă. Astfel bastonul alb își asuma rolul de simbol care identifica pe nevăzători. Dar, atunci când veteranii orbi din Al Doilea Război Mondial s-au întors în America, forma și modul de utilizare a bastonului alb au fost iar schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe aceștia să se reîntoarcă la o viață activă.
Doctorul Richard Hoover a realizat metoda folosirii „bastonului lung” sau metoda „Hoover” de mers cu ajutorul bastonului alb. Aceste bastoane au fost proiectate pentru a fi utilizate ca niște instrumente de mobilitate și s-a revenit astfel la rolul lor anterior, dar s-a păstrat și rolul simbolic de indicator al independenței de mișcare a nevăzătorilor. În această perioadă, bastonul alb a început să fie luat în considerare de politica guvernamentală, ca un simbol al nevăzătorilor.
Pe la începutul anilor 1960, mai multe organizații statale și agenții de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor și deficienților de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua bastonului alb” în toate statele din SUA. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 6 octombrie 1964, când Congresul a dat o rezoluție autorizând președintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an, ca fiind „Ziua bastonului alb”.
