Meșteri populari din mai multe localități ale Vrancei, dar și din Horezu și Băbeni (Vîlcea), Baia Mare (Maramureș), Bistrița Năsăud, Sibiu și București și-au expus, ieri, obiectele realizate prin meșteșuguri tradiționale moștenite din moși-strămoși, în cadrul ediției a XV-a a Târgului Național al Meșterilor Populari, organizat cu prilejul Festivalului „Bachus 2013”. O parte dintre ei au făcut și o inedită demonstrație de lucru efectiv, care a suscitat interesul celor mari și celor mici aflați, la orele amiezii, în Piața Unirii din Focșani. Începând de astăzi și până la finalul Festivalului, „Monitorul de Vrancea” vă prezintă, zilnic, câte unul dintre acești artiști populari și despre modul în care-și realizează frumoasele și interesantele obiecte. Astăzi, aflați povestea creatorului de măști Șerban Terțiu, din Nereju.
Măști care alungă duhurile rele, ștergare, păretare, covoare multicolore țesute la război, obiecte sculptate din lemn, oale din lut, ulcele, farfurii cu motive tradiționale, ii, sumane, brâuri, costume țigănești, instrumente populare și tot felul de alte obiecte interesante, expuse cu dichis pe standurile meșterilor populari, situate lângă Cinema „Balada”, își așteaptă, zilele acestea, cumpărătorii. Modești, făuritorii lor – meșteri populari din județul nostru sau din alte locuri ale țării – sunt gata să povestească oricărui vizitator despre felul în care le realizează, despre sculele și materialele pe care le folosește, ba chiar și despre istoria meșteșugului respectiv deprins din tată-n fiu, și care acum simt că devine din ce în ce mai aruncat în uitare.
Despre frumusețea acestor meserii au povestit, pe viu, câțiva dintre ei, ieri, în Piața Unirii, sub ochii curioși ai tuturor celor prezenți în Piața Unirii. Cel mai mare interes l-a suscitat, de departe, Ene Dobre, de 68 de ani, din Poiana Cristei, care împărtășea din tainele dogăritului oricui se arăta interesat. „Nu se mai păstrează această tradiție. Oamenii nu prea mai vor butoaie din acestea, făcute din lemn, preferă din alea din plastic. Dar altă aromă, alt gust are vinul sau țuica ținute în butoaie de lemn, orice s-ar spune… Nu prea mai sunt dogari în ziua de azi, și e păcat”, a spus bărbatul. Cu toate astea, în jurul lui s-au strâns o mulțime de bărbați interesați de felul în care se pun doagele, de sculele care se folosesc, de calculul secret necesar pentru perfecțiunea îmbinărilor. Foarte mulți și-au încercat puterile la răsucitul roții uneltei prin care se călesc în foc și se trag doagele butoaielor.
Pavel Lupașcu, din Nereju, dădea măsura talentului său în confecționarea buciumelor, înconjurat de privitori de toate vârstele. Așezat pe un scaun special de dogări, el scobea pe dinăuntru o creangă lungă de arin, tăiată pe jumătate. „Folosesc pentru asta cuțitoaia de scobit și dalta. Trebuie finisat foarte bine, foarte fin pe interior, să nu rămână așchii, noduri, că la final nu va ieși sunetul cum trebuie. Lemnul folosit la confecționarea unui bucium poate fi și de salciu, paltin și cireș. După ce e scobit și îmbinat, se învelește în scoarță de copac”, a explicat meșterul. El a sosit la Festival împreună cu învățăceii săi de la Școala Populară de Artă care, la rândul lor, își demonstrau talentul în ale sculptatului în lemn, la o măsuță așezată lângă învățător.
Cei prezenți la demonstrațiile în ale artei populare susținute ieri, în Piața Unirii, au putut vedea cum arată un război de țesut și cum se lucrează la el. Lenuța Mărășteanu, din Câmpuri, împreună cu câteva fetițe-învățăcele, îmbrăcate în autentice straie populare, țeseau cu atenție și seriozitate la un ștergar… Iar lucrurile nu se opresc aici!
Dacă aveți curiozitatea de a vedea pe viu cum își făceau hainele strămoșii noștri, în ce fel de strachini mâncau, cum se împodobeau, la ce instrumente cântau și cum se fac ele, aveți timp, până duminică, să vizitați meșterii prezenți la Atelierele de meșteșuguri tradiționale. Câțiva dintre ei vor fi prezentați, punctual, și în paginile cotidianului nostru.
