Ei spun că e lucrul care pune planeta în mișcare. Poate ăsta e un clișeu. Dar eu cred că e cea mai de neînțeles chestie de pe Pământ, pentru că nu ține de ceea ce înțelegi, ci de ceea ce ți se pare că înțelegi.
Când manifești sentimentul ăsta abstract contează foarte mult către cine. Fiindcă nu e același lucru să îți iubești bunica sau să iubești un prieten bun. Are atâtea fațete câte roluri sociale își asumă cei din jur, dar mai mult, atâtea fațete câte persoane poți iubi. Nici un om nu seamănă cu altul, așadar nici un om nu poate fi iubit în aceeași manieră ca altul.
Åži nu mă refer neapărat la iubirea absolută și așa de măreață încât riscă să devină kitchoasă. Gama ține de la simpatia pe care o simți față de un cetățean care ți-e necunoscut până la ce simt îndrăgostiții. Așa și nelămurirea care vine odată cu sentimentul. Nu m-am întrebat niciodată de ce îmi place să-l văd pe domnul acela în vârstă cu păr și barbă lungi și albe care arată ca Moș Crăciun. Răspunsul este evident: arată ca Moș Crăciun, și cine nu ar vrea să vadă un personaj ca el pe stradă? Dar la polul opus al gamei, de ce să placi pe cineva din perspectiva aceea romantică, pur și simplu? Siropos ar fi să zic că nu știu. Dar cred că sunt mai mulți factori, iar unul dintre ei ar fi asemănarea cu persoane sau situații care de-a lungul vieții ne-au adus în fața unor alegeri de genul ăsta. O treabă pur psihologică. Alt exemplu este declicul pe care îl ai față de o persoană. Å¢ine strict de chimie. Mai sunt și alte lucruri care sunt legate strict și simetric de alte lucruri la fel de liniare. Dar mai este ceva, o moleculă sau o celulă în plus, nu prea ușor de definit. La urma urmei, mi-ar fi mai ușor să zic că nu știu.
Iubirea ține de neștiință.
Uneori însă ne place să adunăm informații despre cei din jur, și să ne simțim ca niște vânători. Spiritul nostru de prădător are nevoie să fie liber și cum nu mai putem omorî mamifere cu dinții, preferăm să prădăm informație utilă, sau și mai plăcut, inutilă. Astfel ajungem să confundăm prada informațională cu cea emoțională. Așa cum am prins nu știu ce bârfă despre cineva, vrem să prindem și o persoană bună. Ce se zice despre o persoană devine palmaresul ei, iar persoana, premiul. Liceul la care învață, ceea ce postează, felul în care se îmbracă sau afișează sunt indicatori după care își face renumele. Există și tipul ăsta de iubire, care se identifică cu trocul: dai și primești ceva similar. Din trocul acesta se ajunge la cuplul de oameni care „se potrivesc”.
Dar am putea oare spera la mai mult decât o vânătoare cu un final potrivit?
Colegiul Național Unirea
