LITURGHÃE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină (oficiată în zilele de sărbătoare). Expr. A da (o) liturghie = a plăti preotului o sumă de bani spre a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghÃe s. f.] – Din sl. liturgija.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
LITURGHÃE s. (BIS.) 1. (în unele biserici creștine) mesă, misă. 2. liturghier.
Sursa: Sinonime (2002)
liturghÃe f. (ngr. liturgÃa, vgr. leiturgÃa, d. léitos și léitos, public, și érgon, faptă; vsl. liturgiia. V. argat, chir-, dramat- și metal-urgie). Serviciu divin creștinesc oficiat cu sfintele darurii Duminica și sărbătorile. Carte care conține rînduiala acestui serviciu. Fig. Iron. A face liturghie cu bragă (pe cînd preutu [!] o face cu vin), a face de rîs (a înjosi) un serviciu în capu căruia ești. – Åži leturghie (Pop.), ca sîrb. leturgija.
Sursa: Scriban (1939)
