Pe la Biblioteca Județeană, secția pentru copii, nu alta, e o doamnă brunețică, tunsă scurt, care în loc să fie dulce ca mierea cu micii cititori, pentru a-i atrage către lectură, e acră precum lămâia. Gurile rele spun că madam bibliotecara îi întâmpină pe părinți și copii cu o mutră acră, de acestora din urmă le vină să plângă atunci când o văd, ba chiar încep să le șoptească părinților că e bau-bau în fața lor. Dacă vreo mamă are tupeul să întrebe ceva de cursurile organizate de celelalte bibliotecare, apoi trebuie să fie înarmate cu răbdare și să dea inclusiv numărul de la pantof, așa multe întrebări pune doamna bibliotecară brunetă și tunsă scurt, multe dintre ele fără rost. Unele mămici s-au gândit că mai bine ar face cale întoarsă, altele au compătimit-o și s-au gândit că, mai mult ca sigur, bibliotecara nu prea îi are pe copii la suflet.
Chinuită săraca de ea, vă dați seama: să nu-ți prea placă copiii, dar să fii obligată să lucrezi cu ei…
