George Mihail Chitroceanu, fiul fostului președinte al Tribunalului Vrancea, Gheorghiță Chitroceanu, este avocat în Baroul Vrancea din anul 2007. Face parte din generația tânără de avocați și este o persoană cu simțul umorului, deschisă la nou. Aspiră la funcția de magistrat și îl are ca exemplu pe tatăl său, care l-a sprijinit întotdeauna. Spune că nu pune banul înaintea dreptății și a onestității. În timpul liber face sport și iubește călătoriile. Printre planurile de viitor ale avocatului se regăsește și acela de a-și întemeia o familie.
Rep: De când sunteți avocat?
Av: Sunt avocat din anul 2007. Am dat examenul de intrare în profesie în toamna anului 2006, dar în avocatură am intrat efectiv de la începutul anului 2007. Avocat definitiv sunt din anul 2009.
Rep: Unde ați terminat facultatea și cum ați trecut prin acea perioadă?
Av: Am terminat studiile universitare la „Danubius” Galați, unde am făcut și masterul în Åžtiințe Penale. Am terminat la zi și am făcut patru ani. Nu pot să spun că a fost ușor sau greu, a fost o facultate normală, unde am avut de studiat.
Rep: În primii ani de avocatură, pe cine ați avut ca îndrumător?
Av: Am avut-o ca îndrumător pe doamna Jeni cum îi spune noi, respectiv Eugenia Patrulius. Asta la instanță, pentru că îndrumător de zi cu zi mi-a fost tata. Tatăl meu a fost și el magistrat și apoi avocat. Vreau să spun că a fost singurul magistrat care a ieșit la pensie, atunci când eu am intrat în avocatură, pentru că se crea o situație de incompatibilitate dacă aș fi pledat la instanța unde tata era magistrat. A făcut treaba asta pentru mine. Nu cred că a mai făcut nimeni așa ceva. A renunțat și a ieșit la pensie pentru mine. Eu am învățat foarte multe de la tata. În primul rând știu de la el că ceea ce este scris în lege, aia trebuie să respecți.
Rep: Cine v-a îndrumat către facultatea de Drept sau către avocatură?
Av: Tata a fost cel care m-a îndrumat către ceea ce înseamnă Drept. Îmi amintesc că atunci când eram mai mic, mă duceam la el la Tribunal și l-am văzut în sala de judecată. L-am admirat atunci când l-am văzut purtând roba și prezidând ședința de judecată. M-a impulsionat treaba asta. Åži nu că îl laud eu, îl laudă toată lumea, este un tip foarte deștept. Åžtie absolut tot. A fost judecător atât de Civil cât și de Penal. A fost președintele Tribunalului Vrancea și în perioada aceea a înființat și Secția Comercială a Tribunalului Vrancea. După ce am terminat facultatea, am fost consilier juridic doi ani și apoi am intrat în avocatură. Am ales avocatura pentru că este o profesie liberală. Îmi place să fiu propriul meu șef.
Rep: Ce ne puteți spune despre copilărie?
Av: În copilărie îmi doream să devin fotbalist. Am jucat fotbal, dar m-am lăsat pentru că am considerat că este mai bine să învăț carte. Părinții mi-au dat de ales între cariera sportivă și să studiez Dreptul și acum nu regret. Este o meserie frumoasă care mi-a adus multe be¬ neficii, atât din punct de vedere profesional cât și material, chiar dacă în ultima perioadă este mai dificil. În copilărie mergeam și la instanță, la tata. Dacă nu mă țineam de carte, mă făceam fotbalist.
Rep: Preferați cauzele civile sau cele ce aparțin de domeniul penalului?
Av: Sincer, îmi place mai mult penalul, asta în ciuda practicii făcute în facultate. Acolo profesorii ne-au pregătit pentru orice, nu aveau de unde să știe care dintre noi vrem să devenim avocați și care ne doream să intrăm în magistratură. Mă descurc foarte bine și cu Dreptul Civil. Până la urmă ceea ce contează este să faci dreptate.
Rep: Poți să faci dreptate ca avocat?
Av: Ca avocat poți să faci dreptate dacă îți faci meseria. Trebuie să admit faptul că de multe ori în zadar vorbești pe texte de lege pentru că judecătorul dă o soluție la care nu te gândești, pentru că așa a gândit-o și apoi o și motivează.
Rep: Ați putea să dați o definiție avocaturii?
Av: Este o meserie de compromis, atât vreau să spun și nu vreau să dau alte detalii.
Rep: Aveți o speță care vi s-a părut deosebită în acești ani de când sunteți avocat?
Av: Pentru mine toate spețele au fost la fel de importante și mi le amintesc aproape pe toate. Deși nu pot să vorbesc despre detalii am să precizez doar că am fost mulțumit de multe dintre soluțiile pe care le-am primit în anumite dosare. Îmi amintesc astfel de o cauză în care am obținut o soluție bună, spre exemplu într-un dosar civil respectiv un divorț în care am reușit ca singurul copil al familiei să fie încredințat tatălui, lucru care se întâmplă mai rar. Copilul era foarte atașat de tată. Am obți¬ nut soluții bune în toate căile de atac. Am fost mulțumit pentru că în acest caz s-a făcut dreptate, nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă ajungea copilul la mamă, care era o persoană iresponsabilă.
Rep: Vă tentează alte profesii juridice?
Av: Da! Singura profesie care m-ar tenta în acest moment este cea de judecător. Asta pentru că vreau să fac dreptate, dar nu în ultimul rând să duc mai departe tradiția din familie și să-i demonstrez tatălui meu că pot să realizez acest lucru. Tata a fost judecător peste 30 de ani. A fost președinte de judecătorie la Panciu, președinte de judecătorie la Focșani și apoi președintele Tribunalului Vrancea. Mă mai judeca și acasă tata, fiind foarte strict și corect. În prezent tata nu mai este nici avocat, s-a suspendat și din avocatură. A fost avocat până mi-am terminat eu stagiul. Asta e o meserie în care tot timpul ai de învățat, eu am avut avantajul că întotdeauna m-am consultat cu tata în toate spețele. Sincer să spun, ceea ce mi-a spus tata, în 99% dintre cazuri, așa a fost. Mi-aș dori să fiu măcar 50% din ceea ce a fost el. Pentru mine tatăl meu este un exemplu. A fost și un bun manager. Pe vremea lui nu existau probleme de genul să nu se achite la timp onorariile pentru oficiile către avocați.
Rep: Ce pasiuni are avocatul George Mihail Chitroceanu?
Av : Îmi place sportul. La sfârșitul săptămânii trecute am participat la un turneu de tenis în memoria lui George Bucuroiu, au venit foarte mulți din țară. Chiar și zilele trecute am fost la Bacău și am jucat tenis de câmp. Fotbalul și tenisul sunt două sporturi care îmi plac foarte mult. Îmi place foarte mult să călătoresc și merg în călătorii ori de câte ori pot.
Rep: Care sunt avantajele și dezavantajele profesiei de avocat?
Av: Avantajele le simți atunci când poți să ajuți un om și știi că omul acela are dreptate și dezavantajele sunt atunci când faci compromisuri și acum depinde de compromis. Dacă unul a violat și ucis o bătrână, oricât de mulți bani mi-ar da, nu l-aș reprezenta în proces. Pot să și refuz. Am niște principii și nu pot să le încalc. Am o problemă și cu toporatorii. Când văd că pădurea dispare și îi văd pe ei cu foarte mulți bani, nu aș putea să intru pentru ei. Eu am trăit la Soveja, tata este de acolo. Îmi amintesc cum era în copilărie, cum era la Soveja. Åžtiu că Soveja era pe locul II în Europa într-un top al stațiunilor cu cel mai ozonat aer. Prima este o stațiune din Elveția care este la 1.800 de metri altitudine, iar Soveja este la 800-900 de metri. Acum, am fost în Soveja și mi-a dat impresia unui deal, nu mai ai impresia că te afli la munte. Aceste lucruri pe mine m-au înrăit pentru că atunci când merg în Soveja, nu mai am ce să fac, nu mai am același sentiment ca în copilărie. În afară de faptul că stațiunea este moartă, am trecut drumul pe Coașa și în zona aceea se exploatează la greu. Am niște principii peste care nu pot să trec. Lumea se învârte în jurul banilor și unii ar face orice pentru ei, ei bine, eu nu pot. În meseria asta de avocat trebuie să respecți legea și statutul dacă vrei într-adevăr să faci meseria asta. Åži mai ales trebuie să o faci cu drag și nu pentru bani. Adică, dacă vezi o bătrână care e amărâtă și vai de capul ei, poți să o ajuți și cu un sfat sau să îi faci o acțiune. Până la urmă toți avem probleme și dacă oferim ajutor, nu trebuie să ne gândim neapărat la bani. Nu totul se învârte în jurul banilor, eu nu merg pe principiul acesta.
Rep: Există vreo diferență între practica pe care ați făcut-o în facultate și ceea ce ați întâlnit în sala de judecată?
Av: Nu se compară. În facultate te trimite în sălile de judecată, dar până nu te izbești tu de o anumită problemă, nu ai de unde să știi. În facultate se învață teoria. Trebuie să fii atent în sala de judecată și să știi să speculezi anumite lucruri.
Rep: Vă mai amintiți momentul în care ați depus jurământul la intrarea în profesie?
Av: A fost absolut un moment solemn și emoționant. L-am rostit cu toții deodată și a fost un moment deosebit. Pe atunci era decan domnul avocat Ticu Burcă. A fost prima dată când am îmbrăcat roba ca avocat.
Rep: Dacă ar fi să mulțumiți unor persoane pentru ce este astăzi avocatul Chitroceanu, cine ar fi acestea?
Av: Aș vrea să le mulțumesc părinților mei și în special tatălui meu și în al doilea rând doamnei Jeni Patrulius. Cu dumneaei am intrat pentru prima dată în sala de judecată și îmi amintesc că pentru prima oară am avut emoții. O robă nu o porți de dragul de a o purta și nu te duci acolo ca să te faci de rușine. Oricât de ușor ar fi fost dosarul, e normal să ai niște emoții la început. Prima speță în care am intrat era o speță penală, o cauză cu deținuți.
Rep: Ce părere aveți despre poziția specială pe care procurorul o are în sala de judecată?
Av: Asta a fost de când e lumea. Asta este compunerea instanței în sala de judecată în cauzele penale. Justiția nu se poate face decât cu ei în cauzele penale. Trebuie să se facă diferența între meseria de avocat care este o meserie liberală și cea de procuror. Nu contează poziția, din punct de vedere intelectual și al gândirii, poate să stea și sub scaun, contează ce ai în cap și cât ești de deștept.
Rep: Care sunt calitățile unui bun avocat?
Av: Ca să fac o glumă, am văzut pe Facebook că un avocat bun cunoaște legea și un avocat excelent îl cunoaște pe judecător. Ca să revenim la lucruri serioase, un avocat bun trebuie să fie înclinat către studiu și să-și dea silința atunci când are un angajament să îl respecte. Poți să nu iei niciun ban dar să îți faci treaba bine.
Rep: Planuri de viitor aveți?
Av: Îmi doresc să devin judecător. Mai întâi de asta mi-aș întemeia o familie…poate atunci aș fi mai motivat. Având în vedere divorțurile pe care le văd la instanță, sunt cam sceptic în ceea ce privește instituția căsătoriei și softul meu conjugal este stricat…Viața de avocat nu înseamnă numai să fii un tip dur și spartan, ești om, poți să glumești, trebuie să fii deschis dialogului și deschis la nou.
