Ediția: Luni 7 Iulie 2025 Nr. 6914

Avocatul săptămânii – Oana Micu: Energia şi răbdarea sunt necesare unui avocat


   Oana Micu este avocat de 12 ani și începând cu anul 2004 face parte din Baroul Vrancea. Deși s-a pregătit pentru Medicină, în ultimul an de liceu a luat în calcul și varianta să dea examen la Drept. A fost doar gândul care i-a purtat pașii către profesia pe care a îmbrățișat-o și care astăzi o face un om împlinit. Åži-a început cariera în cadrul Baroului București, dar s-a întors în orașul de domiciliu, la Panciu, unde conduce propriul birou de avocat. Majoritatea cauzelor pe care le are în lucru sunt dosare care se află pe rolul Judecătoriei Panciu, dar în funcție de speță și faza procesuală a dosarului, pledează la orice altă instanță fiind avocat definitiv. Hotărâtă, luptătoare, sensibilă și iubitoare de frumos, Oana Micu susține că numai atunci când va simți că nu mai are „energia și răbdarea atât de necesare unui avocat” se va gândi să înlocuiască avocatura cu o altă profesie.
Reporter: De când sunteți avocat?  
Avocat: Am intrat în avocatură în anul 2001 și am făcut stagiatura la Baroul București. Am stat cam 2-3 ani în Capitală, cuprinzând și stagiul și apoi m-am transferat la Baroul Vrancea pentru a fi mai aproape de casă și de ai mei. Sunt avocat în cadrul Baroului Vrancea din anul 2004.
Rep: Unde ați absolvit studiile universitare?
Av: Am terminat la București, la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Titu Maiorescu” și apoi am dat licența la Universitatea București. 
Rep: Cine v-a îndrumat către Facultatea de Drept sau cum ați decis să deveniți avocat?
Av: Până în clasa a XII-a m-am pregătit pentru Medicină. În clasa a XII-a, profesoara de chimie care mă pregătea pentru medicină mi-a spus că felului meu de-a fi i s-ar potrivi mai bine Dreptul și m-a întrebat dacă m-am gândit și la varianta asta. M-am gândit la avantajele și dezavantajele celor două profesii, am renunțat la toate materiile și meditațiile pe care le făceam și m-am apucat să studiez pentru Drept. După ce am terminat Dreptul, nu pot spune că am decis să devin avocat. Însă, după ce am dat licența, la doar două săptămâni, o prietenă mi-a spus că se organizează examen de admitere în Baroul București. Am simțit că trebuie să dau exa¬ menul deși timpul era foarte scurt, nici diploma de licență nu mi se eliberase și trebuia să-mi găsesc doi maeștri cu care să colaborez pentru cei doi ani de stagiatură. Am întâlnit-o atunci pe Didina Balaș, fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu, care la vremea respectivă era avocat la București, care m-a sprijinit și mi-a fost îndrumător. Nu pot să spun că a fost ceva gândit sau o alegere să devin avocat, dar circumstanțele au fost de așa natură și am ajuns aici. Însă, după ce am ajuns să profesez, mi-am dat seama că dintre toate profesiile juridice, avocatura mă caracterizează cel mai bine. 
Rep: Cum ați trecut prin perioada facultății?
Av: A fost foarte frumos. Am știut să îmbin studiul cu ceea ce oferea Bucureștiul, respectiv teatru, film, muzee sau distracțiile specifice vârstei. A fost o perioadă foarte frumoasă. 
Rep: Cum au fost primii ani de avocatură?
Av:  Am dat examenul de definitivat în cadrul Baroului București și a foarte greu, a fost foarte mult de învățat. Însă a fost examenul după care am ajuns să stăpânesc cel mai bine materia din punct de vedere teoretic. Greu mi-a fost și după transfer să o iau de la zero, dar am învățat încet, încet cum să transpun în practică ceea ce învățasem anterior. Åži au fost și oameni care m-au ajutat și cărora n-o să uit niciodată să le mulțumesc. La fel de important a fost și faptul că m-am dedicat efectiv profesiei mele, acordându-i timpul și energia necesare oricărui început de drum. 
Rep: Ce dificultăți întâmpină un avocat în profesia sa?
Av: În general, această profesie necesită multă răbdare. Trebuie să-i explici clientului lucruri pentru care acesta nu are cunoștințele necesare și trebuie să expui în fața sa o situație pe care o știi din tratatele de Drept sau din practică, astfel ca el să înțeleagă atât ceea ce se întâmplă în dosar, cât și finalitatea urmărită. O altă chestiune este legată de faptul că nu ai un program fix, care să-ți permită să-ți organizezi timpul liber. Poți sta la birou și până la 10 seara, pentru a te pregăti pentru a doua zi. Pentru mine e foarte important să îmi cunosc dosarul și fiecare hârtie din el ca să nu fiu luată prin surprindere de partea adversă. Sunt organizată și în viața de zi cu zi și asta m-a ajutat și în profesie. 
Rep: După transferul de la București, de ce ați ales orașul Panciu?
Av:  De aici sunt, aici locuiesc părinții mei. Nu sunt de aici de loc, m-am născut și am copilărit la Fitionești. Îmi amintesc cu drag de perioada copilăriei. Am stat acolo până în clasa a V-a. 
Rep: Ce amintiri aveți legate de copilărie?
Av: Îmi amintesc că eram tot timpul cu fratele meu care este cu opt ani mai mic decât mine. Se ținea mai tot timpul după mine și ne jucam împreună. Îmi amintesc cu drag de toate jocurile copilăriei și de faptul că m-am bucurat de tot ceea ce-ți oferă o copilărie la țară: cocoțatul în copaci, alergatul pe dealuri, animăluțe în curte și alte plăceri ale acelei vârste. 
Rep: De când sunteți avocat care este speța care v-a impresionat cel mai mult?
Av:  Pentru mine toate dosarele sunt la fel de importante, dar mă sensibilizează spețele cu copii. E foarte greu, indiferent de partea cui te afli, să îți dai seama, din exterior, cum i-ar fi copilului mai bine. Bunurile, moștenirile sau alte lucruri materiale se mai pot recupera, însă când e vorba de copii, dorința de a câștiga procesul nu trebuie să primeze în fața interesului real al acelui copil. De aceea,  chiar dacă apăr interesul clientului meu, încerc să-l fac să înțeleagă că acel copil nu trebuie implicat în certurile și orgoliile părinților. 
Rep: Preferați Dreptul civil sau dimpotrivă penalul?
Av:  Prefer Dreptul civil. Din punctul meu de vedere penalul e mai rigid și ești ținut de niște limite, dispozițiile legale sunt mai riguroase, iar unele dintre ele nu lasă loc de interpretări. Civilul e mult mai vast, poți găsi în dedesubturile materiei, lucruri pe care să le poți folosi în avantajul tău. Poți găsi soluții mai ușor deși este mai mult de studiat. Am în lucru mai multe dosare civile. 
Rep: Care sunt satisfacțiile și insatisfacțiile acestei profesii?
Av: Satisfacția e să îți vezi clientul mulțumit de tine, pentru că de soluție poate fi mulțumit sau nu, important este să fie mulțumit de ceea ce am făcut eu. De aceea, pentru mine contează cel mai mult să știu că am făcut tot ceea ce mi-a stat în putință ca el să fie mulțumit. Insatisfacțiile sunt generate de faptul că deși ai convingerea că dreptatea e de partea ta, nu întotdeauna asta se reflectă în soluția primită. Nu pot să spun că în toate cauzele în care am intrat, am avut de la început convingerea că voi câștiga, dar e important să simt și clientul să-mi transmită că doleanțele lui sunt reale, că vine la mine pentru un motiv real care îl nemulțumește și nu pentru că trebuie să demonstreze cuiva ceva. Åži recunosc, nu am aceeași forță de a convinge instanța în dosarele în care am dubii în privința sincerității clientului meu. 
Rep: Cum reușește o femeie într-o lume a bărbaților?
Av: Chiar nu cred că avocatura este o lumea a bărbaților. Cred că sunt mai multe femei avocat decât bărbați. E adevărat că această profesie presupune o permanentă confruntare, ca¬ racteristică temperamental bărbaților, însă sper să nu las asta să îmi afecteze viața de zi cu zi și relațiile cu cei dragi.  
Rep: Vă tentează alte profesii juridice?
Av:  Până acum nu m-au tentat alte profesii de natură juridică. Consider că am vârsta și energia necesare ca să pot să practic încă această profesie. Când voi simți că nu mai am energia și răbdarea atât de necesare unui avocat, poate mă voi gândi și la o altă profesie.
Rep: Care este mândria avocatei Oana Micu?
Av: Nu e vorba de mândrie, e important, așa cum am spus, să ai satisfacția că al tău client e mulțumit de tine și că tu nu ai nimic să-ți reproșezi. Åži evident, când soluția primită reflectă rezultatul muncii tale, nu poți să nu fii mulțumit. 
Rep: Ce pasiuni aveți?
Av: Îmi place mult să călătoresc. Am fost aproape în toată Europa, dar și pe alte continente și sunt atrasă de misterele țărilor cu o cultură și cu tradiții total diferite de ale noastre. De asemenea, îmi place foarte mult să citesc, să fac mișcare, merg la sală, alerg și merg la schi. Îmi place foarte mult muntele, și ca prilej de relaxare dar și pentru drumeții. Visez ca, peste ani, să am o căsuță la munte.
Rep: Dacă nu ați fi ales Dreptul, în ce domeniu ați fi vrut să profesați?
Av:  Nu aș putea preciza care ar fi o altă profesie care mi-ar plăcea, pentru că nu am făcut altceva ca să știu dacă îmi place sau dacă mi se potrivește. Însă cred că m-aș îndrepta către ceva mai relaxant, care să-mi permită să am mai mult timp liber.  
Rep: Volumul de activitate în cadrul biroului dumneavoastră a scăzut în ultimii ani?
Av: Nu cred că se poate face o comparație între ani. Sunt și momente bune și momente mai puțin bune, luni mai slabe sau mai bune, în cadrul aceluiași an. Cred că așa se întâmplă în orice profesie liberală.
Rep: Vi s-a întâmplat să refuzați clienți? Cum vă percepeți onorariile?
Av: Mi s-a întâmplat să refuz clienții dacă am considerat că nu au măcar 50% șanse să câștige procesul. M-ar deranja ca ulterior clientul să îmi reproșeze că nu i-am spus de la început care sunt șansele sale. Onorariile le percep în funcție de cauză , durata și complexitatea ei. Am pledat chiar și fără bani și au fost și situații în care mi-am dat seama că persoana respectivă nu are posibilitatea unui onorariu obișnuit și atunci l-am ajustat după posibilitatea clientului. 
Rep: Care sunt principalele calități pe care trebuie să le aibă un avocat?
Av: În primul rând trebuie să fie răbdător și să aibă capacitatea de a percepe, raportat la domeniul juridic, ceea ce clientul îi transmite. Apoi, așa cum am zis, trebuie ca el, la rândul său, să îi transmită clientului, pe înțelesul său, informațiile de care acesta are nevoie pentru a promova procesul. Cred, de asemenea, că avocatul trebuie să aibă dezvoltat stilul oratoric și mai cred că pentru asta e nevoie să fi citit mult, pentru că numai așa poți dobândi lejeritate în vorbire. Dar trebuie să fii și conștiincios, organizat și informat pentru că legislația e într-o continuă schimbare.  

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?