Pe lângă faptul că este „cucoană mare”, lenea este și genetică, conform unui nou studiu care poate explica de ce unora dintre noi ne este foarte greu să ne dăm jos de pe canapea. O serie de experimente desfășurate pe șobolani indică existența unei predispoziții genetice la lene. În cadrul unui astfel de experiment au fost introduși șoareci în cuști în care erau roți pentru alergat – o sugestie subtilă pentru micuțele rozătoare că ar trebui să înceapă să alerge – apoi au înregistrat timpul petrecut de fiecare dintre șoareci alergând, într-un interval de 6 zile cât a durat experimentul.
Într-o nouă etapă, cei mai mai buni 26 de șoareci alergători, masculi și femele, au fost înmulțiți între ei, la fel ca și cei mai leneși 26 de șoareci, masculi și femele. Acest proces selectiv de reproducere a fost perpetuat de-a lungul a 10 generații de șoareci, iar oamenii de știință au observat că, introduse într-o astfel de cușcă, rozătoarele din cadrul liniei genetice active erau de 10 ori mai înclinate să înceapă să alerge decât șoarecii din generațiile leneșe.
Åži alte studii au identificat două gene, tot pe șoareci, care odată incapacitate îi transformau pe șoareci în leneși.
