Cel mai cumplit bombardament american care a lovit România în al Doilea Război Mondial a fost simțit și în Vrancea de oamenii care aveau rude în București. În urmă cu 49 de ani, capitala României a fost ținta unei forțe de aviație impresionantă a aliaților. Peste cinci mii de români au murit sau au fost răniți în atacul aviației, care a vizat ținte civile din București.
Veteranul de război Ion Lungu își amintește cu tristețe că era de aproape două săptămâni pe drum, după ce plecase din Marșenița, județul Votin, Basarabia. „Pe 23 martie 1944 am plecat din Marșenița, într-un convoi cu mai multe familii. Am călătorit pe ruta Burdujeni din Suceava. Soția a plecat cu trenul pentru a proteja doi copii rămași fără tată și fără mamă, iar eu am mers cu căruța pe drumul național . Am venit în coloană de la Suceava, prin Roman, Bacău, până la Domnești. Aici am primit ordin să folosim doar drumurile județene pentru a lăsa cale liberă pentru mersul armatei către front. Pe 4 aprilie eram la Cârligele și am auzit la radio comunicatul că aviația americană a bombardat Bucureștiul, că la Gara de Nord șinele de cale ferată au fost amestecate cu oamenii”, spune veteranul.
Prima grijă a acestuia a fost la soția sa, plecată cu trenul spre București. „Nu știam dacă printre cei de acolo era și soția mea, care trebuie să ajungă în București. Apoi am aflat că a trenul a mers pe ruta Ploiești-Brașov- Vîlcea”, își amintește Ion Lungu.
Veteranul arată că bombardamentele tot mai dese ale aviației americane s-au datorat tocmai arestării lui Benito Mussolini, ceea ce a permis forțelor aliate să își stabilească aerodromuri în Italia de unde să lovească zilnic România. Scopul era grăbirea înaintării armatei sovietice în țara noastră, distrugerea economiei românești și instituirea panicii în rândul populației. „Patru aprilie este o zi tristă pentru mine, chiar și acum la 100 de ani, cinci luni și două zile”, încheie Ion Lungu.
