Otita reprezintă una dintre cele mai frecvente boli ale copilăriei, care afectează trei din patru copii în primii trei ani de viață. Medicii atenționează că această boală, netratată, poate duce la probleme serioase de auz. Principalele cauze ale apariției otitelor sunt infecțiile cu diferite bacterii, proasta igienă nazală, apa din piscine și curățarea incorectă a urechii.
Medicii specialiști ORL spun că otitele sunt de trei feluri, în funcție de localizarea inflamației: externe, medii și interne. Referitor la momentul debutului și durata simptomatologiei, acestea pot fi acute sau cronice. Otita externă reprezintă inflamația tegumentului conductului auditiv extern. Otita medie reprezintă inflamația acută a mucoasei urechii medii. Inflamarea nervului auditiv sau otita internă apare în contextul clinic al otitei acute gripale, fiind mascată de simptomatologia acesteia. „Principala cauză a apariției otitei externe este infectarea îndeosebi cu stafilococul auriu, dar pot fi și alți agenți etiologici incriminați, printre care și diferiți fungi. La copii, otita externă poate să apară ca urmare a leziunilor produse de introducerea unor obiecte străine în ureche însoțită de apariția unor leziuni, sau după acțiunea unor soluții concentrate de săpun sau detergent care distrug stratul protector de grăsime, dar și microclimatul cald și umed sau de diminuarea secreției ceruminoase. Părinții exagerează cu curățarea urechilor, cerumenul având un important rol bactericid. În cazul otitei medii acute, cauza determinantă este infecția microbiană, în special cu streptococ. La capitolul factorilor favorizanți ai acestei afecțiuni, pot fi menționați factorii mecanici (hipertrofia polipilor, proasta respirație nazală), factorii infecțioși-inflamatori (faringoamigdalitele, sinuzitele, cariile dentare), condițiile de mediu, cum ar fi frigul, umezeala, cât și afecțiunile ge-nerale care pot scădea imunitatea. La copiii mici, poziția trompei Eustache mărește frecvența afecțiunilor otice inflamatorii. Doar afectarea nervului auditiv este destul de rară, cauzele fiind infecțiile virale și/sau bacteriene, dar poate apărea și din cauza traumelor sonore, respectiv expunerea la zgomote puternice sau zgomote medii repetate”, explică medicul ORL-ist Bogdan Marinescu.
Åži bețișoarele de ureche pot provoca otită, acestea împingând ceara din extremitatea externă a conductului auditiv spre timpan, care în timp, asociat cu umezeala, poate irita tegumentul sau membrana timpanică și, ulterior, produce suprainfecția.
Simptomele otitelor
Principalele simptome ale otitei sunt durerea și slăbirea acuității auditive, dar în funcție de tipul de otită, simptomele diferă. „În cazul otitei externe, simptomele sunt: otodinia (n.r. – dureri la nivelul urechii), otoreea (n.r. – scurgerea secrețiilor purulente), hipoacuzia cauzată de îngustarea conductului auditiv extern produsă de infecție. În cazul otitei medii acute, durerile sunt foarte mari, până când se produce perforația membranei timpa-nice, care coincide cu diminuarea durerii și apariția otoreei purulente, care conține urme de sângerare proaspătă de la spargerea timpanului. La copii, părinții își pot da seama că aceștia pot avea otită atunci când prezintă agitație psiho-motorie în special a extremității cefalice, mai exact copilul dă din cap și tot are tendința să își ducă mâna la urechea afectată. Poate apărea și un sindrom febril, asociat uneori cu mărirea ganglionilor din zona urechii și a gâtului. La otita medie seroasă, simptomele sunt reduse, reprezentate doar de hipoacuzie, acufene (n.r. – zgomote în urechi) și senzația de plenitudine auri-culară (n.r. – ureche înfundată)”, a subliniat medicul Bogdan Marinescu.
Acesta atrage atenția că otitele medii seroase pot fi depistate și diagnosticate doar de medicul specialist ORL, deoarece această boală, care afectează urechea medie, este dificil de recunoscut de părinți, căci micuții nu pot spune că nu mai aud bine, această formă de otită nefiind dureroasă. De aceea, atunci când părinții observă că ceva nu este în regulă în comportamentul copilului față de sunetele mediului ambiant se recomandă un consult ORL, deoarece aceste „otite silențioase” pot afecta aparatul auditiv, cauzând afecțiuni dificil de tratat și cu importante sechele auditive.
De obicei, în formele necomplicate, otitele externe se vindecă cu tratament local, picături cu antibiotic/ antifungice, antiinflamatorii. În otitele medii este necesar tratamentul cu antibiotice administrat pe cale generală sau chiar mici intervenții chirurgicale de drenare a secrețiilor purulente. „În momentul în care se suspectează și afectarea nervului auditiv, tratamentul pe cale generală se completează cu antiinflamatoare steroidiene, neurotrofe și vasodilatatoare periferice. La toate acestea se adaugă și tratamentul afecțiunilor de vecinătate”, a mai precizat medicul Marinescu.
Igiena riguroasă, cel mai bun mijloc de prevenire a otitelor
Pentru a preveni apariția otitelor, medicii recomandă efectuarea unei igiene riguroase atât la nivelul urechii cât și la nivelul zonelor de vecinătate, respectiv cavitate orală și nas. Trebuie evitate bețișoarele de ureche, fiind recomandat prosopul. „Curățarea trebuie făcută doar cu colțul unui prosop, atât cât acesta poate pătrunde în ureche. Ar putea fi utilizate și bețișoarele de ureche, dar doar la suprafață. Urechea are destule mijloace de apărare, iar noi nu trebuie să interve-nim decât în cazul unei deficiențe a unuia dintre acestea”, a adăugat medicul Marinescu.
Potrivit Ministerului Sănătății, în România sunt raportate anual, în spitale, peste 5 mii de cazuri de otită medie. Alte aproape 40.000 de cazuri sunt înregistrate la medicii specialiști și peste 94.000 la medicii de familie. Otita medie afectează în special sugarii și copiii mici, cu vârste între trei luni și trei ani.
