În cancelarie la Cuza e zumzet mare. Unele cadre, nemulțumite că s-a instaurat disciplina, că nu mai merge ca pe vremuri cu cafeluța și bârfa inocentă, desigur, bat șaua ca să priceapă calul, cum că vor să se transfere. La Unirea, desigur, că, nah, să rămână cât de cât la același nivel.
Treaba e că la Unirea nu s-a arătat nimeni dispus să primească diverse cadre, așa că suferința lăuntrică e devastatoare, iar orgoliul zvâcnește ca un ochi prevestitor de rele.