CÄ‚LÄ‚RÉŢ ~i m. 1) Persoană care merge călare pe cal. 2) Sportiv care practică sportul numit călărie. /<lat. caballaricius
Sursa: NODEX (2002)
CÄ‚LÄ‚RÉŢ, -EÃŢĂ, călăreți, -e, s. m. și f. I. S. m. și f. Persoană care călărește. u (Înv.) Călăraș. II. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la războiul de țesut; b) piesă mică de fir de platină, care se așază pe brațele unei balanțe analitice pentru a obține echilibrul; c) (la pl.) armături scurte într-o piesă de beton armat. – Lat. *caba-llaricius.
Sursa: DLRM (1958)
