Cele opt ore de odihnă pe care experții le numesc ciclul monofazic, adică o singură odihnă la fiecare 16 de ore, nu mai este atât de important. Tirania celor opt ore de somn ar fi o invenție modernă. Unul dintre susținătorii moderni ai somnului „fragmentat” este Timothy Ferris, om de știință și scriitor american, care, în eseul său ”The 4-Hour body” relatează despre experimentele sale cu somnul fragmentat în interval de 24 de ore. El afirmă că te odihnești cu adevărat în faza Rem (în care visezi) și care nu durează mai mult de câteva ore pe noapte. Restul timpului este aproape pierdut. Ideea este să obligi corpul să intre imediat în Rem, profitând de ciclurile polifazice.
Cel mai bun dintre aceste cicluri, potrivit lui Ferris, este ”Uberman” – somn de jumătate de oră la fiecare patru ore – dar care este incompatibil cu o viață socială normală. Ciclul ”Everyman” este mai versatil – somn de 20 de minute și o odihnă mai lungă între 1,5 și 4,5 ore. Astfel, timpul total dedicat somnului poate coborî la 2,8 ore. Ciclul ”Siesta” este minimul în termeni de somn polifazic – somn nocturn de șase ore și o odihnă de jumătate de oră la prânz.
Dacă este adevărat că somnul este un medicament cu cost zero – ajută la slăbit, contribuie la prevenirea riscului de hipertensiune, infarct și diabet -, ciclurile polifazice oferă toate beneficiile somnului nocturn, dar economisind timp. Robert Stickgold, psihiatru la Harvard Medical School, sugerează că odihna diurnă, scurtă, dar profundă, oferă creierului posibilitatea de a decide ce informații noi să păstreze și ce să descarce.
A dormi peste opt ore poate agrava o depresie în curs, crește riscul de Alzheimer și potrivit ”American College of Cardiology”, pe cel de infarct. National Sleep Foundation recomandă între șase și nouă ore de somn la adulți și între 8 și 9,25 ore la vârsta de 10-17 de ani.
