Un canion de până la 1.500 de metri adâncime favorizează fenomenul topirii ghețarilor din Antarctica occidentală, potrivit cercetătorilor britanici care au descoperit această vale gigantică în care pătrund apele calde ale oceanului, pe sub calotă. „Am descoperit un bazin sub calota glaciară, de o adâncime de până la 1,5 kilometri, conectat la stratul de gheață de la marea interioară Bellingshausen și a cărui existență influențează semnficativ pierderea gheții”, în Antarctica occidentală, explică cercetătorii într-un studiu publicat joi în revista britanică Nature.
Cei șapte autori ai studiului au mai explicat că rifturile din vestul Antarcticii, formate prin eroziune, permit pătrunderea apei „mai calde” din ocean, „favorizând astfel instabilitatea calotei glaciare”. Zona în care a fost descoperit canionul nu fusese cercetată de aproape 50 de ani, însă, în 2010, o misiune a programului britanic de monitorizare a Antarcticii (BAS), sub conducerea glaciologului Robert Bingham, a mers la fața locului pentru a verifica informațiile date de sateliți ai NASA, care arătau topiri masive de gheață în regiune.
Cercetătorii au sondat calota glaciară cu ajutorul unui radar, până la 2.500 de metri adâncime, imaginile oferite de sateliții NASA nearătând decât suprafața. „Imaginați-vă Marele Canion (446 kilometri lungime, până la 29 de kilometri lățime și până la 1,8 kilometri adâncime, n.r.), numai că cel de aici are o adâncime 1,5 kilometri, aproximativ 10 kilometri lățime și 100 de kilometri lungime”, a precizat Robert Bingham.
Pe baza schimbărilor observate în ultimii ani în Antarctica de vest, „nu se poate vorbi numai de reducerea calotei glaciare ca o consecință pe termen scurt a încălzirii climatice”, concluzionează autorii studiului, precizând că acest fenomen face parte din „sistemul mai vast de interacțiuni între activitatea tectonică, modificările peisajului glaciar și schimbările din ocean și atmosferă”.
