Unul dintre cele mai bune produse ale școlii de gimnastică din România, Andreea Răducan, a fost ieri oaspete de seamă pentru micuțele gimnaste ale Clubului Sportiv Åžcolar de Gimnastică Focșani. În calitate de realizator al emisiunii „Fabrica de medalii”, care este difuzată în fiecare week-end de postul Digisport, Andreea Răducan a vrut să afle și istoria clubului de pe Milcov.
La întâlnirea cu campioana au fost prezente toate gimnastele de la CSÅž de Gimnastică din Focșani, dar și toți antrenorii care fac eforturi pentru ca munca lor să fie răsplătită pe plan național cu titluri naționale. „Andreea Răducan ne-a onorat cu prezența și pentru toate sportivele din cadrul clubului a fost o surpriză plăcută, dar și o experiență din care multe sportive vor avea de învățat. A fost un antrenament deschis, în care au fost prezentate performanțele clubului nostru. Pentru sportive, urmează Campionatul Național de la Buzău, unde ne vom prezenta cu mai multe sportive care abia au fost inițiate în tainele gimnasticii. Este un schimb de generații, dar sperăm să venim acasă cu medalii”, ne-a declarat Adriana Lescovar, directorul Clubului Sportiv Åžcolar de Gimnastică Focșani.
Un nume de excepție în gimnastica românească
Andreea Răducan a făcut parte din „noua generație” de gimnaste românce crescute să continue tradiția de excelență a gimnasticii românești și să preia ștafeta după retragerea medaliatelor olimpice Lavinia Miloșovici și Gina Gogean. A început gimnastica la vârsta de patru ani și jumătate, în orașul natal, Bârlad. În 1996, după ce a câștigat peste 20 de medalii în competiții locale și regionale, a fost invitată să se antreneze cu echipa națională de junioare, în Onești. Doi ani mai târziu a fost selecționată pentru lotul națio-nal și s-a mutat la Deva.
Răducan și-a făcut debutul internațional în 1998 la Campionatele Europene de Juniori (Antwerpen, Belgia), clasându-se pe locul 4 la individual compus. În 1999 a parti-cipat la Campionatele Mondiale în Tianjin, China, unde a câștigat finala la sol și a ocupat locul 5 la individual compus. Comentatorii sportivi au remarcat ta-lentul Andreei la bârnă, sărituri și sol, în timp ce paralelele inegale au fost considerate aparatul ei slab. A făcut o impresie deosebită datorită expresi-vității artistice, în contrast cu impresia generală lăsată de gimnastele românce: excelente din punct de vedere tehnic, dar re-lativ mediocre artistic.
La Campionatele Mondiale din 1999, comentatorul american Bart Conner (soțul Nadiei Comăneci) a remarcat „este atât de înviorător să vezi o gimnastă din România care poate să danseze!”. Andreea Răducan a fost parte din echipa de gimnastică a României la Olimpiada de la Sydney, cu care a câștigat medalia de aur pe echipe. Andreea s-a calificat în finalele individuale de sol și sărituri, ca și în finala de individual compus (împreună cu Simona Amânar și Maria Olaru).
Colaborează cu postul Digisport
Andreea Răducan a spus adio gimnasticii de performanță în 2002, însă nu a uitat exercițiile ce i-au marcat copilăria și i-au adus nenumărate medalii. Răducan s-a alăturat pentru o zi echipei emisiunii „Gimnastica de dimineață” difuzată de postul Digisport.
Reporter: Ce anume v-a impresionat cel mai mult la aceste fetițe ce practică gimnastica?
Răducan: Copiii sunt întotdeauna încântători. Când le-am văzut pe cele mici în sală, la încălzirea generală, îmi aduceam aminte de emoțiile pe care le trăiam și eu înaintea unui concurs atunci când eram de vârsta lor. Fiecare gimnastă se diferențiază prin atitudine, prin executarea elementelor sau prin abilitățile pe care le are pentru o mișcare sau un aparat. Sunt puține gimnastele foarte bune la fiecare dintre cele patru aparate. Sau chiar și atunci, tot se întâmplă ca gimnasta să lucreze cu mai multă plăcere la un aparat decât la celelalte.
Reporter: Ai spus că a fost emoționant să pășești din nou în sala în care tu ai început gimnastica și să te reîntâlnești cu fostele antrenoare, cu foste colege și să-ți reamintești cum erai tu, la vârsta lor. Cum era, deci, Andreea Răducan, la vârsta aceasta?
Răducan: Aveam doar 4 ani când ajuns pentru prima dată la sala de gimnastică din Bârlad. Îmi era puțin teamă, dar eram și foarte curioasă să văd ce se întâmplă acolo. Când am intrat îmi părea o sală imensă cu aparate despre care nu știam mare lucru și mai ales o groapă cu bureți în care, deși îmi era frică să mă arunc la început, a devenit apoi locul preferat de joacă după încheierea antrenamentelor.
Reporter: Cum ți s-au părut fetele, la întâlnirea cu tine? Emoționate? Încântate?
Răducan: Mi-au părut încântate. Emoționate nu știu dacă erau din cauza mea sau a concursului care urma. M-a surprins că știau la ce competiții am participat, deși multe dintre ele erau născute prin anul 2000. Mi-am dat seama că nu puteau afla aceste amănunte decât de la antrenori sau de la părinții lor.
