Ediția: Joi 23 Mai 2024. Nr. 6631
Ediția: Joi 23 Mai 2024. Nr. 6631

Sus mâinile!


Nicio zi nu e pe deplin trăită până nu comitem un jaf, fie el cât de mic. Furăm timp, atenție, priviri, zâmbete și ne construim fericirea pe aceste plăceri sustrase cu dibăcie de la cei din jur. Dacă poliția și-ar da seama că tocmai aceste jafuri, aparent minore, au cea mai mare importanță în sufletul omenesc, legea s-ar modifica dramatic și fiecare ar fi amenințat cu strigătul consacrat în filmele de acțiune: ” Sus mâinile!”.
Săptămâna trecută, mai precis joi, m-am aflat într-o situație diferită, în care a ține mâinile sus nu însemna a recunoaște un delict, ci dimpotrivă. Era un mod de a transmite o stare de bine, o stare de visare, de euforie. Vorbesc desigur de surpriza plăcută pe care trupa Taxi a făcut-o Colegiului Național „Unirea”. Venirea lor la Focșani a produs emoții foarte puternice printre adolescenți, de la încântare la extaz.

O primire călduroasă
Uniriștii s-au bucurat nespus de prezența trupei Taxi pe scena sălii de festivități a liceului. Å¢ipetele, scandările entuziaste și bătăile ritmice din palme au demonstrat din plin incredibila ospitalitate a acestor adolescenți pasionați de muzică bună, o muzică ce atinge sufletul, învățându-l să zboare departe de cotidian, departe de abisurile proprii, departe de melancoliile pasagere.
Muzica trupei Taxi este o continuă confirmare a bucuriei, îmbinând pofta de viață cu ritmurile rock înnebunitoare. Melodiile, în orice registru    s-ar afla, de la romantice la parodice, au darul de a inspira o detașare relaxată, departe de încrâncenare și seriozitate.
Versurile, oricâte dureri interioare ar evoca, oricâte iubiri frânte ar încerca să descrie, păstrează mereu un ritm prietenos, care te pune mereu pe dansat sau pe fredonat. Tocmai această deschidere afectivă a repertoriului a pus pe jar liceul „Unirea”. La un moment dat, mi-am pus problema că Dan Teodorescu nu va putea menține coerența spectacolului.

Delirul și aplauzele
Pauzele dintre melodii și încercările de a comunica în fraze scurte și spirituale cu publicul se transformau încet încet în utopii: cum mai poți scoate un singur cuvințel clar într-o avalanșă de țipete apreciative? Sala vuia, electrizată de o atmosferă caldă, completată de sunetele explozive ale chitării lui Cantemir (unul din membri formației). Prins între două mișcări ample de dans, lui Dan Teodorescu i-a sărit lentila de la ochelari. În timp ce o căuta pe jos, publicul aplauda fără rost, a încurajare. Când și-a pus ochelarii, sala atinsese pe neașteptate apogeul freneziei. Aparent fără explicație, acest lucru nefiresc capătă sens când ne gândim că uneori, față de persoanele dragi zâmbim fără temei, ca și cum în acel zâmbet am concentra nu o reacție, ci un dar. Zâmbim pentru că iubim, nu pentru că cel din fața noastră ne-ar fi făcut să râdem în vreun fel. Așa zâmbea CNU către Taxi, un zâmbet generos, care comunica nemijlocit simpatia, tandrețea și admirația unei întregi generații.

146 de ani și un imn nou
Colegiul Național „Unirea” a împlinit 146 de ani de la înființare și în acest moment-cheie, trupa Taxi a prezentat pe scenă o alternativă de imn, o variantă energică, plină de savoare, care a cucerit pe toată lumea de la prima audiție. Melodia este amuzantă și în același timp, solidară cu spiritul și tradiția liceului. Refrenul a fost intonat de uniriștii în robe vișinii și cu ocazia manifestației de 24 ianuarie:

„Îți spun verde în față
CNU nu e-un liceu
CNU e-un stil de viață!”
Poate dragostea este ca o pereche de pantofi atunci când ea s-a consumat deja în inima unuia dintre iubiți. Poate jumătatea noastră se află mai aproape de noi decât am crede, dar nu avem curajul de a o recunoaște. Poate unele fete au puterea de a închide în ochi marea și poate oamenii politici fac și ei pasiuni nebune pentru femei, însă nu încape nicio îndoială că un concert Taxi este o ocazie unică de a trăi o fericire vecină cu uitarea, o fericire în care totul se diluează, în mintea spectatorului fiind prezent doar apetitul de aventură și instinctul de a striga din toți plămânii: „Taxi, te iubesc!” Până la urmă, cu o așa formație, nu e greu să spui cele două cuvinte…    

Cristina STANCU
Colegiul Național Unirea

Articolul precedent
Articolul următor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?